Ziarul de Duminică

SPIRITUALIA/ Note pentru o arheologie a credintelor esoterice

SPIRITUALIA/ Note pentru o arheologie a credintelor esoterice
23.02.2010, 14:58 31
Asezat in siajul timpului luminos al Miscarii "Rugul Aprins"de la Manastirea Antim (Bucuresti), Andrei Scrima se dovedeste afi, totodata, cel mai important hermeneut al acesteia. Acelasiefort al "hermeneuticii globale" (expresie folosita de cercetatorulRadu Bercea) este practicat de profesorul Andrei Scrima atunci cândeste solicitat a comenta si alte ispravi ale spiritului, bunaoaraatunci când se apleaca asupra legendarului românesc de intemeieretesut in jurul personalitatii lui Stefan cel Mare. Fiind rugat sacomenteze legendele legate de copilaria domnitorului moldav si celede intemeiere a manastirii Putna, Andrei Scrima ne-a lasat unveritabil document care ar putea deveni model de hermeneuticaglobala. Studiul despre care vom vorbi mai jos a fost editat involumul "Experienta spirituala si limbajele ei", André Scrima(Humanitas, Bucuresti, 2008, p. 307-356).
Ne referim in primul rând la focalizarea asupra unui universpe care Pr. Andrei Scrima insusi il considera a fi o provocarelansata cândva de Jacques Le Goff, care numea «(in perspectiva luiMarc Bloch din "Regii taumaturgi") un "nou domeniu al istoriei:arheologia credintelor esoterice"». (Scrima, p. 308). Eldemonstreaza astfel cum literatura populara da relief unorinformatii esentiale, sedimentate deloc inocent tocmai acolo undene asteptam mai putin…
Aceasta "realitate" care tine mai degraba de evidenta (sau de"nivelul evidentelor ascunse") este decriptata, demonstrata sianalizata de Andrei Scrima pornind de la un ravasitor poem al"inceputului de drum". Comentariul are drept punct de plecare olegenda publicata mai intâi in volumul lui StefanTeodorescu-Kirileanu "Stefan cel Mare si Sfânt. Traditii si cântecepopulare" (Focsani, Ed. Aurora, 1903). Legenda la care ne referim,cu titlul "Stefan cel Mare si ingerii", vorbeste strict despreperioada copilariei si adolescentei domnitorului fiind reluata apoisi in alte editii ale aceleiasi carti sau in alte volume. Actiuneaacesteia descrie in termeni destul de exacti faptul iesit din comunal pregatirii si investiturii lui Stefan, acte care se deruleazadupa toate regulile unei initieri autentice.
Pentru inceput, A. Scrima observa lipsa de importanta avârstei eroului nostru, ba chiar si a genealogiei sale princiare.Caci totul se petrece deja intr-un alt spatiu si alt timp. Copil denumai cinci ani fiind, jucându-se prin padure, Stefan este atras deo anume lumina: "Stefan se indreapta spre aceasta lumina si mare iifu mirarea când a descoperit in centru o casuta din lemn, care nuavea nimic altceva decât doua mese mici cu o multime de lumânari deceara, o icoana mica pe jumatate stearsa si o carte groasa sifoarte veche". (Kirileanu, p. 18)
Lumina il va trimite asadar pe erou «intr-un alt spatiu,intr-o alta "stare de fiinta" mai degraba decât intr-o alta lume»(Scrima, p. 311). Hermeneutul simte nevoia sa faca un link imediatsi la alte traditii, inrudite: lumina despre care vorbim in acestepisod ne va reconecta la traditia islamo-iraniana (prin HenryCorbin, intre altii), caci ne reaminteste de "lumea trecatoare"care ne deschide spre "lumea imaginala". Dar intreaga lectura alegendei românesti isi gaseste solide corespondente in ciclularthurian sau in literatura vedica, consemneaza Scrima pe parcursulacestui eseu…
Povestea continua cu o casuta de lemn la care ajunge eroul,inevitabil asimilata chiliei sihastrului. Straniu si nonconformist,in cazul de fata vom descoperi doi indrumatori, doi sihastri, inlocul unuia singur, cum ne-am fi asteptat - fapt, iarasi,exceptional, ce atrage semnificatii in consecinta. Acesti sihastrisunt "batrâni de zile" in sensul spiritual si nicidecum fizic. Unastfel de personaj nu va mai avea vreodata teama de timp, ruga sa(continua), meditatiile sale, viata contemplativa - iata tot atâteastari ale fiintei evocate de hermeneut. Caci ruga, meditatia,contemplatia sunt etaje si instrumente net distincte pe drumulcalatorului launtric: «Aceasta "mireasma de batrânete", care nupoate fi asociata degradarii, ci mai curând unei calme si viguroaseizbânzi asupra timpului, impregneaza naratiunea noastra (icoana,cartea arhetipala) in asa masura ca presimtim parca iminentaaparitiei-cheie, cea care trebuie sa deschida sensul a ceea cesurvine» (Scrima, p. 311).
Travaliul la care este supus copilul Stefan cheama vigilentachiar si in miezul noptii - imagine arhetipala ce ne aminteste faraechivoc de o anume specie a liturghiei ortodoxe, de slujbele dinSaptamâna Patimilor, de "Mirele care vine la miezul noptii", dar side formule corespondente din scenarii initiatice noncrestine. Neaflam «dinaintea unui caz de "rugaciune neincetata", in "pace sibucurie", ideal cunoscut al traditiei monahale rasaritene. Or, cummicul Stefan "contribuie" prin slujire la petrecerea "fara greutatisi griji trupesti" a rugaciunii celor doi batrâni, va avea larândul sau parte de binecuvântarile si de darurile ei» (Scrima, p.313).
Aici Pr. Scrima nu observa sau poate, mai precis, evita s-ofaca, un fapt la fel de semnificativ. Tânarul discipol nu numai caasigura traiul batrânilor pe parcursul travaliului initiaticpropriu-zis - care va dura câtiva ani, masurat dupa ceasul biological ucenicului -, dar o va face totdeauna de atunci inainte, peintreg parcursul vietii sale pamântene. Ba, indraznim sa spunem, sidupa aceea gratie functiei de aparator al tarii care se va pastrain mentalul colectiv, pâna in zilele noastre. Caci functia sa nueste aceea de rugator retras din lume, ci de rugator in continuaactiune mundana…
Firesc, "scenariul" ar fi trebuit sa continue cu numele nou pecare il primeste ucenicul. Iata insa ca exceptia atrage noiintelesuri in cazul eroului moldav. El are deja un numepredestinat, astfel incât, hotarasc cei doi sihastri, nu maiprimeste altul. Am putea adauga noi ca, intr-un fel, botezul aconstituit o prima initiere, descinderea pe calea luminii sprecelalalt tarâm pentru intâlnirea celor doi indrumatori nefiinddecât o continuare, o reamintire, dar si o etapa superioara abotezului crestin. Observatia aceasta este intarita de explicitareanumelui domnitorului pe care o opereaza hermeneutul. "Stephanos"inseamna "incununat ca invingator". Nume care provine de lagrecescul "stephanos" -"cununa, coroana, cer".
Dar faptul determinant, care merita analizat, incununareaanilor de asceza o constituie binecuvântareafinala pe care Stefan oprimeste de la cei doi batrâni - personaje despre care vom aflacurând ca sunt chiar ingerii lui Dumnezeu. Binecuvântarea acordatade cei doi sihastri ne determina sa-i intuim anvergura prinprofetia rostita in clipa despartirii: "Ai ajuns aici copil sipleci flacau mare, dar mai mare te vei face prin virtutile sifaptele si lucrarile tale". In urma binecuvântarii, uceniculdobândeste o fata de lumina: "chipul lui stralucea la fel ca luminasoarelui" (Kirileanu, p. 20).
Abia acum putem medita la o prima explicatie a faptului caStefan are parte de doi indrumatori concomitent - "amanunt" asupracaruia, iarasi, Pr. Scrima nu insista. Ne amintim ca intr-osocietate traditionala regele este totodata si un "pontifexmaximus" sau are, in orice caz, si o functie sacerdotala. Asa cumla hirotonirea unui nou episcop si astazi este nevoie de "prezenta"si de "punerea mânilor", de binecuvântarea a cel putin doi episcopiconsacrati, tot astfel viitorul rege primeste, iata, binecuvântareaa doua personaje care detin calitatea si puterea unui astfel de rolexceptional.
…Si n-am ajuns decât la mijlocul drumului, parcursulinitiatic, legenda si decriptarea lui Andrei Scrima continua.

Dincolo de prejudecatile uzuale si de personajele majoritarnecalificate care au indraznit a se apleca asupra acestui gen delectura, revenirea neasteptata in tara a lui Andrei Scrima pentruultimii sai ani de viata a generat si la noi - poate pentru primaoara in istoria noastra recenta - o abordare academica a acestuigen. Pentru cine nu stie, gratie lui Antoine Faivre, studiulesoterismului si-a gasit un loc onorabil in cadrul catedrelor deistorie a religiilor europene (Paris, Amsterdam etc.). Iata capotentialul autohton - despre care au scris la vremea lor (cuzgârcenie) Mircea Eliade si (mai ales) Vasile Lovinescu - nu si-arostit inca ultimele fraze.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO