Citesc sau doar frunzaresc in mod constant presa crestina de lanoi sau de aiurea, uneori din placere intelectuala si spirituala,alteori din interese profesionale.
Astazi ma voi opri la doua exemple: "Revista teologica", scoasade Mitropolia Ardealului, si "Tabor", editata de MitropoliaClujului. Ambele reviste, chiar daca sunt diferite ca format sipriza mediatica, au o personalitate bine conturata si un foarte bunrenume pe piata de specialitate.
Aparuta la "Editura Andreiana" din Sibiu, "Revista teologica"este una dintre publicatiile oficiale ale Mitropoliei Ardealului,are aparitie trimestriala, un format academic si este coordonata deCentrul de cercetare teologica al Facultatii de Teologie Ortodoxa"Andrei Saguna". Ultimul numar din "Revista teologica" (3/2009, 210pagini) cuprinde câteva studii si articole care ar putea saintereseze si alte categorii de cititori decât cei cu studiispecifice. De pilda, Ioan Abrudan publica o adevarata monografiedespre biserica de lemn "Buna Vestire" din Ilimbav, Razvan Timofteare un interesant studiu cu titlul "Interferente islamico-crestine(politico-religioase) in perioada cruciadelor", Sebastian Moldovanface o "investigatie preliminara" in problema antropologieiprenatale la Sf. Vasile cel Mare. Gasim, de asemenea, numeroasepagini dedicate actualitatii ecumenice, printre altele, un incitantdiscurs al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I.
La 20 de ani de la caderea comunismului, Episcopul Tulcii, Dr.Visarion Baltat, opereaza necesare precizari cu privire lacomportamentul complex, in multiple planuri vizibile sau nevazute,al Bisericii sub comunism. Pe parcursul studiului, acestademonstreaza existenta a nenumarate actiuni si exemple derezistenta. Metoda aleasa de ierarhul dobrogean este comparatia cucelelalte Biserici existente in tarile ortodoxe cotropite de ciumarosie, in special cu cele petrecute in Rusia. Dupa ce PatriarhulTihon a reactionat cu duritate specifica duhului patristic lainstalarea bolsevismului: "Prin puterea care ne-a fost data deDumnezeu va interzicem accesul la tainele lui Hristos, rostimasupra voastra anatema", replica lui Stalin nu a intârziat,rezultatele dezastruoase fiind binecunoscute. Spre deosebire derusi sau de albanezi (la acestia din urma orice activitatereligioasa a fost interzisa prin Constitutie), in ceea ce privesteRomânia teza ierarhului nostru este acesta: "Rezistenta BisericiiOrtodoxe Române in perioada 1945 - 1989, inainte de toate, trebuieobservata nu in acte potrivnice statului si orânduirii statale,acte care nu au lipsit nicidecum in aceasta perioada, sau in vocicare au criticat regimul si au luat atitudine ferma impotriva lui,ci rezistenta Bisericii trebuie observata in acea capacitateextraordinara de a insela la propriu statul si conceptia samaterialista". Iata de ce, sustine autorul, Biserica OrtodoxaRomâna (BOR) a reusit treptat sa-si refaca fortele - vadit sleitein anii '50 - ceea ce a insemnat ca "s-a dovedit vizionara". Deunde si adevarata explozie de credinta petrecuta imediat dupa '89,lucru mai putin vizibil in Rusia postcomunista, de pilda…
Fara doar si poate, perspectiva propusa de ierarhul ortodox estecunoscuta si, partial, corecta. Românii au suferit cumplit ininchisori, inclusiv din motive religioase, dar, oficial, la nivelinstitutional, Biserica Ortodoxa a supravietuit mult mai bine decâtin URSS, Bulgaria sau Serbia. Dar tocmai pentru ca vorbim, in cheieteologica, despre nu orice fel de institutie, ci despre unadivino-umana, ramâne o intrebare deschisa: pâna unde te poti facefrate cu dracu' pentru a trece puntea?
Mai ales când cei "infratiti" ani indelungi cu Adversarulalearga astazi prin tribunale pentru a obtine certificate de bunapurtare vizavi de colaborarea cu Securitatea si exerseaza batosmersul piticului in loc de matanii, neobosindu-se sa psalmodiezeinsinuant o alta zicala provenita din binecunoscuta intelepciuneromâneasca: nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le maimiroase.
Daca studiul ierarhului ortodox este onest - si nu ne indoim deasta - ma intreb (1) de ce sunt ignorati astazi (spre deosebire deRusia) de catre Sf. Sinod atâtia martiri români care au muritpentru credinta crestina in inchisori si (2) de ce si pâna când vadura acest bâlci legat de colaborarea cu Securitatea comunista?Respectivii au fost iertati demult, evident ca nimeni nu le va luascaunul daca nu au bunul-simt sa plece singuri - de ce nu estetransata o data pentru totdeauna printr-o marturisire totala acelor care au colaborat din rândul clerului ortodox, incepând,exemplar si fara rest, cu ierarhii?
Daca actiunea acestora a fost constienta si premeditata,abilitatea si intelepciunea descrise anterior trebuie duse pâna lacapat. Fiindca orice jumatate de masura, orice verdict cusut cu ataalba obtinut prin instante nu vor lasa loc decât altor scandaluri,suspiciuni si atacuri neprincipiale la credinta adevarata.
…In acelasi registru am gasit un intreg numar din revista"Tabor" (nr. 9/ decembrie 2009) dedicat celor 20 de ani de lacaderea comunismului. Propunându-si sa fie o "revista de cultura sispiritualitate româneasca", revista editata de Mitropolia Clujului,Albei, Crisanei si Maramuresului are un colegiu de redactie faraegal in presa bisericeasca româneasca: IPS Bartolomeu Anania,Ierom. Rafail Noica, Pr. Ioan I. Ica sr., Arhid. Ioan I. Ica jr.,Andrei Marga, Mircea Muthu, Basarab Nicolescu, Adrian Lemeni,Toader Paleologu, Pr. Ioan Pintea, Mircea Platon, Aurel Sasu, MihaiSora, Nicolae-Serban Tanasoca, Bogdan Tataru-Cazaban, Petre Guran,Pr. Catalin Palimaru (redactor-sef), Florin Catalin-Ghit etc. Iatasi câteva articole si eseuri ale acestui numar: Bartolomeu Anania -"Credinta si cultura, avanposturile rezistentei in inchisori",Ovidiu Pecican - "Viata de dincolo de moarte a comunismuluieuropean intre provocari si latente", Radu Preda - "Comunismul sauo modernitate esuata. Schita social-teologica a unei ideipolitice", Gratian Cormos - "Metamorfoza crestina a femeilor ininchisorile comuniste din România".
Dar sarea si piperul acestui numar din "Tabor" le-am descoperitintr-un document de arhiva: "Referat al publicatiilor religioase".Intr-un argument introductiv semnat de Aurel Sasu, acesta explicape scurt in ce consta documentul elaborat de cenzura anilor 1949(preluat din Fondul CC al PCR, Sectia Propaganda si Agitatie. Dosar103/1949). «Din capul locului - arata Aurel Sasu - cenzorulconsidera presa bisericeasca "o maladie", una ce, neputând fistârpita, "trebuie tratata intr-un fel care sa-i atenueze in ceamai mare masura nocivitatea". Principial, toate materialele derevista i se par "absurde" si "exasperante", produse ale"exegetilor fascisto-bisericesti"; autoritatea lui V. Pârvan iiprovoaca resentimente greu de stapânit (...) opiniile despre"Crestinism si munca" din "Telegraful român" ale lui EmilianVasilescu, sunt scamatorii grosolane». Este un document care artrebui studiat cu creionul si markerul in mâna si la orele deistorie sau literatura, dar si la cele de teologie ale elevilor deliceu. Cenzorul gaseste presa bisericeasca nociva, agresiva,impertinenta, arma Bisericii e "sabia Duhului!" - constata acestacu exasperare si dispret. Omul se prinde ca ierarhii si clerul, ingeneral, inca n-au invatat cine le este jupânul cel adevarat(suntem, repet, in 1949): "Se da Cezarului ce este al Cezarului, demântuiala; se impestriteaza catapeteasma si impartasirea darurilorcu "socializarea voluntara a sufletelor" si alte ineptiimistico-materialiste; dar naravurile se incapatâneaza in rele si nuvor sa dispara".
Iata de ce, umil & viclean, autorul documentului vine si cucâteva recomandari dupa ce-si pune niste intrebari retorice. "Eposibila o schimbare? E posibil un proces de osmoza intre cele doualumi, atât de disparate, a stiintei si a credintei, a misticismuluisi a ratiunii? Am vazut ca o publicatie religioasa bine scrisa,bine gândita, deci utila, poate fi confectionata. Dar când unsingur numar, sau poate doua-trei care sa nu ne fi parvenit, sepierd in noianul de ticalosii, comise si acelea, presupunem, despirite "alese", reprezentând cele mai "avansate" ca gândire sifapta, elemente din lumea bisericeasca, nu vedem cu cine s-ar puteainfaptui radicala schimbare strict urgent necesara. Solutia ar fi,pentru moment, reducerea tuturor foilor, cronicelor, cuvintelor,indrumatorilor bisericesti, la formula "Buletinului oficial", câteunul de eparhie. Vor fi lacrimi si scrâsniri de dinti, faraindoiala, dar felul in care apar astazi, in frunte cu organulSfântului Sinod, publicatiile religioase, este intolerabil" -arata, rânjind, cu siguranta, cenzorul.
Metabolismul acestui organism divino-uman care este Biserica afunctionat insa altfel decât se astepta cenzorul. A judeca partialBOR - prin prisma concesiilor facute de cler - este nedrept siincorect. Suferinta si rugaciunea celor multi si nevazuti nu poatefi cuantificata in cuvinte si explicatii omenesti. Si, mai cuseama, nu poate fi nicidecum ignorata. S-ar putea sa fie singuracare conteaza. Restul ni s-a adaugat noua.
A invatat oare suficient BOR din aceste dramatice experiente?Daca este sa ne gândim numai la autocenzura absurda existentaadesea in media bisericeasca - si reclamata constant de tineriiteologi - raspunsul este negativ.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
