O altă stradă care face legătura între Calea Griviţei şi centrul Bucureştilor, traversând câteva artere importante până la Grădina Cişmigiu, este Popa Tatu. Este vorba de o stradă cu o istorie interesantă, care a avut un rol important în zonă, fiind situată pe locul unde s-a aflat mahalaua Fântâna Boului, amintită încă din 1733, trăgându-şi probabil numele de la un loc de adăpat vitele amenajat odinioară în zonă. În documente se precizează că această mahala era plină de grădini şi de vii.
Un ctitor în sutană
Ca şi alte străzi din Bucureşti, şi istoria sa este legată de aceea a unei biserici, construită iniţial din lemn, la 1682. Între anii 1760 şi 1774 a fost ridicată de Mihail Cantacuzino o biserică de cărămidă cu hramul Adormirea Maicii Domnului, numită de locuitorii mahalalei "Biserica Popa Tatu", după numele unuia dintre preoţii care au slujit aici, având un important rol în viaţa socială a zonei, căci s-a îngrijit de construcţia unei băi, a unei fântâni şi a unui azil pentru săraci, putând fi considerat un adevărat ctitor în sutană.
De altfel, este de menţionat că numeroase străzi din Bucureşti poartă numele unor preoţi probabil datorită rolului lor nu numai în viaţa religioasă, ci şi în aceea socială şi culturală.
În anul 1789, uliţa şi Biserica Popa Tatu apar consemnate în planul Bucureştilor. Datorită cutremurelor, biserica a trebuit să fie restaurată în mai multe rânduri. În forma sa actuală, biserica a fost refăcută după cutremurul din 1940. Datorită planului său generos şi a unor elemente ornamentale ale arhitecturii neoromâneşti, Biserica Popa Tatu poate fi considerată drept unul dintre cele mai importante lăcaşe de cult religios ale urbei.
Între înnoire şi degradare
În ceea ce priveşte strada, deşi nu este menţionată în Lista monumentelor istorice, pe ea se află câteva clădiri care, după părerea mea, ar fi meritat să aibă acest statut, cum este aceea datând din 1890, având pe faţadă o frumoasă ornamentaţie. Mai există câteva imobile în stilul unor reşedinţe de sfârşit de secol XIX, cu intrări de epocă şi frumoase grădini. Unele dintre ele au fost restaurate într-un stil cel puţin discutabil.
În ciuda vârstei sale venerabile, strada Popa Tatu a beneficiat de anumite procese de înnoire, cum a fost ridicarea unor construcţii de vile sau imobile cu mai multe etaje, în stilul caracteristic primelor decenii ale secolului XX. În acest sens atrage atenţia clădirea impunătoare în care se află circa financiară a sectorului.
Din păcate, şi istoria recentă a străzii Popa Tatu nu a fost scutită de evenimente extreme. Este cazul clădirii care se află în imediata apropiere a Pieţii Botescu, ai cărei locatari, în septembrie 2009, s-au urcat pe acoperişul său, refuzând să se lase evacuaţi. Şi totuşi clădirea a rămas în aceeaşi stare deplorabilă. Oare de ce?
P.S.: Aşa cum arătam la începutul acestei "Mici istorii a străzilor Bucureştilor", nu am dorit ca fotografiile care o însoţesc să fie "frumoase", asemenea cărţilor poştale ilustrate. Ceea ce, în mod deliberat, am încercat, a fost surprinderea unor "instantanee", în care apar nu numai case, ci şi oamenii şi… maşinile şi alte obiective "inestetice", dar prezenţe care fac parte din peisajul oraşului. Nu am "vânat" în mod intenţionat aspecte degradate, case în ruină sau chiar locuri virane, ci am considerat că şi acestea merită să fie imortalizate, cu atât mai mult cu cât unele nu mai există sau sperăm să capete înfăţişarea pe care istoria, dar şi prezentul Bucureştiulor o merită…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
