Radu Macrinici este directorul Teatrului "Andrei Muresanu" si al Teatrului din Turn, ambele din Sighisoara, membru al Societatii Autorilor si Compozitorilor Dramatici (SACD) cu sediul la Paris si laureat al mai multor distinctii: Premiul III la Concursul de dramaturgie organizat la Targu Mures de "Hostage Production" din Londra (1991), Premiul "Camil Petrescu" pentru dramaturgie (1996), Premiul pentru cea mai buna piesa a anului, acordat de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei (1997), Premiul pentru dramaturgie al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2003). La 38 de ani, Macrinici e, poate, dramaturgul roman cu cel mai mare succes la public.
- Esti castigatorul in 2003 al unuia din cele doua premii pentru dramaturgie acordate de Asociatia Scriitorilor din Bucuresti.Cum a venit acest premiu? Care e povestea lui?
- Este o poveste simpla, amuzanta si emotionanta, asadar romaneasca suta%. Simpla pentru ca aveam nevoie de bani si nu puteam sa ratez o asemenea oportunitate. Amuzanta pentru ca al doilea laureat al competitiei s-a opus vehement premierii mele la acelasi concurs, acum cativa ani, in urma unui text insurgent pe care avusesem "imprudenta" sa-l public in chiar volumul cu care concuram. Emotionanta pentru ca acest premiu este acordat unui text scris in urma cu patru ani, dar a carui idee a ramas la fel de actuala: este vorba despre reintroducerea pedepsei cu moartea in Romania.
- Care sunt premisele succesului pentru un tanar dramaturg? Va trebui el sa duca propria lupta pentru a fi luat in seama?
- Pentru a avea succes, astazi, in Romania, un tanar dramaturg va trebui sa fie in relatii de vasalitate cu regizorii, care doresc sa fie propriii lor functionari si nicidecum ai dramaturgilor, sa renunte la stil si la principii si sa scrie orice si oricum (teatru mort, clone dupa piese anglo-saxone, basme, suse si monologuri pentru amantele barosanilor), sa lase deoparte orgoliul si sa trudeasca la dramatizari, scenarii si adaptari, sa accepte toate comenzile venite din partea directorilor de teatre (si daca ii va cadea, de rusine si neputinta, mana dreapta, va invata sa scrie cu stanga, ca doar au facut-o si inaintasii lui), sa-si regizeze propriile texte, sa scrie intr-un an atatea piese cate teatre exista, pentru ca la noi, odata reprezentat, un text nu mai intereseaza pe nimeni, si mai ales sa-si denigreze toti colegii de generatie, in speranta ca va ramane singur. Toate astea, daca vrea sa aiba succes. Daca vrea sa fie doar un dramaturg valoros si un om normal, va trebui sa scrie cum si cat ii place, eventual pentru noile sertare, eventual in alta limba, eventual in alta viata.
- Scrii teatru doar pentru ca ai talent, sau pentru ca dramaturgia iti asigura un succes mai mare si mai rapid decat alte genuri literare?
- Cochetez cu dramaturgia din trei motive: mi-e lene sa scriu proza si nu versific din prea mult respect pentru poezie, iubesc teatrul din crestetul si pana-n talpile sale, dar scriu teatru si pentru ca nu vreau sa vietuiesc in mizerie. La ora actuala sunt cel mai bine platit dramaturg roman, ceea ce-mi permite sa traiesc decent alaturi de iubita mea si de motanul Timotei care, desi are culoarea unui regizor, e un partener fidel de discutie pentru proiectele mele dramaturgice.
- Din perspectiva voastra, a tinerei generatii de autori, cum va arata dramaturgia romana peste cativa ani?
- La ora actuala, ceea ce se intampla cu tanara dramaturgie seamana tot mai mult cu un holocaust. Cunosc cativa oameni extrem de talentati care s-au lasat de scris teatru, in timp ce altii au jurat sa nu se-apuce niciodata de dramaturgie. Si asta pentru ca aceia care ar putea sa sustina dramaturgia romana actuala nu o fac din frica, lasitate, comoditate, lipsa organului, snobism, osificare, egoism, inertie si mai ales dintr-un dramatic defazaj temporal, spatial si axiologic. Acesti oameni sunt astazi directori de teatre, regizori, sefi de departamente la televiziunea nationala, critici de teatru si mari actori (desigur, ai poporului si nu ai dramaturgiei nationale). "Multumita" lor (cu proxima ocazie am sa-i si numesc, pentru a nu crea regretabile confuzii), dramaturgia romana e astazi ingropata in cenusa. Sa speram ca nu e cenusa Pompeiului, ci a pasarii Phoenix.
- Exista teme predilecte pe care dramaturgia contemporana romaneasca dar si de peste hotare le abordeaza in ultimii ani?
- Aici avem o problema. In materie de tehnica dramaturgica, nu exista atatea inovatii ca in alte arte. Rigorile scenei ne obliga sa fim mai prudenti si asta poate naste frustrari si complexe. Acest lucru, desigur, daca nu ne intereseaza decat sa ramanem "in carti" si- atata tot. Asa ca dramaturgul nu va avea altceva de facut decat sa redescopere vechile istorii si povesti despre moarte si viata, iubire si ura, razboi si pace, libertate si constrangere. In fond, avem putine teme pe care sa le putem folosi. Stocul e limitat, dar nu e perisabil.
- Acesta e secretul succesului la public?
- Secretul succesului consta in cat de proaspat e limbajul dramatic pe care il utilizam si cat de direct este el. E important si cat de vizionari suntem noi, dramaturgii. Si mai e ceva: e bine ca ele, piesele, sa fie - vorba lui Kundera - mai inteligente decat autorul. In cazul meu, va asigur ca asa e.
- De ce e atat de importanta pentru tine aparitia unei noi dramaturgii?
- In primul rand pentru primenirea publicului. O noua dramaturgie, cu un limbaj proaspat si cu subiecte menite sa intereseze si sa provoace, va atrage dupa sine aparitia unui nou public. Nu cred ca e suficient ca teatrele sa monteze piese clasice in viziuni moderne pentru ca publicul tanar sa vina la teatru. De ce neaparat publicul tanar? Pentru ca publicul matur vine oricum. Asa a fost educat, plus ca e mai putin tentat de alte forme de "divertisment".
In al doilea rand, aparitia unei noi dramaturgii inseamna implicit si abordarea frontala a actualitatii. Textul de teatru si spectacolul reprezinta astazi vectorul ideal pentru a exprima esenta lumii in care traim. Daca vom continua sa neglijam actualitatea, ma tem ca vom sfarsi prin a fi si noi, creatorii de teatru, neglijati de ea, de actualitate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
