Ne-am cunoscut in 1993. Adrian Oianu era student la Drept, in anul III. Simtea ca e un drum gresit, a renuntat la studii si s-a apucat de facut haine.
Intr-o zi, a intrat in biroul meu cu un vraf de schite ale unor modele vestimentare. Si mi-a zis direct ca el asta simte ca trebuie sa faca, dar are nevoie de o confirmare. Pe vremea aceea eram singurul jurnalist care se ocupa serios de moda in Romania - scriam saptamanal o pagina intreaga in ziarul Cotidianul.
M-am uitat la schitele lui si acum pot sa afirm ca am avut unul dintre marile - si rarele - mele momente de intuitie. Si ma bucur nespus. Afirm clar si raspicat: azi, Adrian Oianu este unul dintre cei mai valorosi artisti romani si, de departe, singurul designer vestimentar autentic pe care l-a dat vreodata Romania. Nu comit eroarea de a spune cel mai bun, pentru ca e singurul si nu am cu cine sa-l compar. Eu i-am confirmat atunci ca da, asta trebuie sa faca, creatie vestimentara, desi stiam foarte bine ca este o utopie sinucigasa, in Romania de atunci, ca si de acum.
Cu chin, cu munca, cu nervi, a facut tot ce se putea face bine si adevarat in tara in acest domeniu. Fara compromisuri, fara ilegalitati, fara linguseli, fara combinatii financiare dubioase, fara oportunisme meschine, fara "facut pact cu diavolul". Cand a simtit ca nu mai e nimic de facut aici, ca se sufoca, a plecat. Pur si simplu nu mai avea spatiu sa creasca intr-o lume care privea creatia vestimentara doar printre picioarele lungi ale "manechinelor" ca elemente decorative si condimente ale unei vieti mondene pline de parvenitism, impostura, ipocrizie si kitsch. Eforturile lui de ani de zile, desi ii adusesera celebritate locala, il condusesera, paradoxal, intr-o fundatura. A inteles ca nu mai are alta cale decat exilul. Mai ales ca stia ca mai are foarte multe de invatat si aici nu avea de unde si cum. Talentul lui nu se putea dezvolta plenar decat intr-un spatiu cultural in care exista un sistem al modei, o pretuire corecta a creatiei vestimentare, o intelegere a acelui "art du vivre" pe care s-a intemeiat marele haute-couture francez.
De aici incolo, in ceea ce priveste cariera lui, imi place sa-l compar cu un mare fotbalist. Din mediocrul "campionat" autohton s-a transferat (1996) in Turcia, ca designer si director artistic al companiei TWEEN & DAMAT. Acolo a parcurs urmatoarea etapa necesara pentru accederea la o treapta superioara. Experienta acumulata a fost nepretuita si l-a ajutat sa devina, dupa un an, student la Parsons & Ottis Art University din Los Angeles, sectia design vestimentar.
In anul trei devine asistent universitar si din 1999, intra ca associate-designer la Richard Tyler, unde se ocupa in exclusivitate de linia de pantaloni de dama. Iar Richard Tyler (castigator de-a lungul timpului a trei premii ale Council Of Fashion Designers of America - CFDA) este unul dintre cei mai mari designeri ai creatiei vestimentare americane, alaturi de nume ca Ralph Lauren, Geoffrey Beene, Bill Blass, Liz Claiborne, Donna Karan, Calvin Klein, Marc Jacobs, Oscar De La Renta, Tom Ford, Perry Ellis, Michael Kors sau Isaac Mizrahi.
In 2000, dupa 8 interviuri cu asistenta Donnei Karan - si la concurenta cu alti 50 de tineri designeri - este ales designer al liniei brandului DKNY Jeans din concernul Liz Claiborne. Se ocupa de creatia liniei de sportswear (inclusiv knitwear) de dama, coordonata de Donna Karan.
Dupa un an, are justificarea, motivatia, curajul si renumele de a pleca de la DKNY pentru a-si infiinta propriul brand de contemporary fashion pentru femei, chiar sub numele de Adrian Oianu. Si, ca sa va uimesc si mai tare, noul brand are succes. Firma creste repede, are agenti de contractari pentru showroom-uri in Los Angeles, New York, Dallas, Atlanta si San Francisco. Colectiile sale se vand in peste 250 de magazine din lanturi de retail precum Macy's, Barney's New York, Nieman & Marcus, Bergdorf & Goodman sau Bloomingdale's.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
