Dar... vine momentul 11 septembrie 2001. Unda de soc baga SUA in recesiune economica. Vanzarile scad dramatic in toata tara, se instaureaza austeritatea. Oamenii nu se mai duc la spectacole pe Broadway, nu mai merg la filme, la restaurant, nu mai cumpara arta, moda si parfumuri. Brandurile mici si medii sunt maturate. Se pierd miliarde de dolari. Se ruineaza afaceri de-o viata. Adrian Oianu e nevoit sa-si lichideze brandul la jumatatea lui 2002. Se intoarce sa lucreze la Liz Claiborne, pentru linia completa de contemporary fashion for women "Laundry", ale carei produse se vand in exclusivitate prin magazinele Bloomingdale's si Nieman & Marcus.
In 2004, decide sa se intoarca in tara, sperand ca lucrurile se vor fi schimbat in bine. Este dezamagit sa constate ca nu. Si nu-si gaseste locul decat tot intr-o structura occidentala implantata aici, care creeaza moda exclusiv pentru Europa. Se asociaza cu compania italiana Bianco Spino, impreuna cu care creeaza firma si colectia de women sportswear "Fotosintesi Clorofilliana". Cele doua colectii de sezon (fiecare cu cate 120 de prototipuri) create de el se vand cu succes in Italia, Franta, Germania, Belgia, Cehia, Hong Kong.
In 2006, isi deschide, in paralel, un mic atelier de creatie pentru design de rochii, iar in iunie iese pe piata cu prima colectie de 40 de modele. In septembrie 2006, lanseaza un concept nou pentru Romania: fashion films, o imbinare intre video-art si fashion. Proiectul contine 3 filme conceptuale de scurt-metraj. Iar in noiembrie va lansa a doua colectie de rochii, tot cu 40 de modele.
Cred ca foarte putini oameni au habar in tara asta cine este Adrian Oianu. El nu s-a repezit sa-si faca un profil monden de VIP. Nu-l intereseaza sa-si dea cu parerea despre nimicuri pe la superficiale emisuni TV. Nici sa dea interviuri. Lucrurile prezentate din biografia sa le cititi aici, acum, in premiera. De la fostul student la Drept la artistul complex de azi, Adrian Oianu a parcurs un drum cu multe obstacole.
"Aici, aceleasi probleme din anii '90 le-am regasit si dupa 8 ani: mentalitatile retrograde, rezistenta la schimbare, frica de nou, refuzul de a asuma riscuri si respingerea necunoscutului ca fiind neaparat ceva rau si gresit. Apoi, impostura, lipsa de profesionalism, superficialitatea, ignoranta, comunicarea gresita...".
Dar cei opt ani munciti in America si Europa?
"Cel mai mare obstacol - pe care n-am reusit sa-l inving - a fost caderea economica de dupa 11 septembrie 2001. Apoi, lipsa prietenilor, a caldurii umane, a comunicarii de un anumit tip, absenta unui cerc de apropiati. Foarte greu am reusit sa ma integrez in niste cercuri sociale, iar acestea au fost comunitatea suedeza si cea latino din Los Angeles. Desi am avut succes pe plan profesional, m-am simtit acolo ca pe alta planeta. Prietenii pe care mi i-am facut intr-un final au fost imigranti proaspat, europeni ca mine".
Adrian Oianu n-are limuzina, vila, amanta pustoaica, nu fumeaza trabuc ziua in amiaza mare si nici nu se duce la nunti televizate. Umbla imbracat absolut normal, sport, dar cu un gust subtil si rafinat. Nu epateaza, n-are prieteni mafioti si nici protectori politicieni. N-are timp de toate astea. Pentru ca el munceste si creeaza. Asa cum a facut mereu. Si face lucruri minunate.
Am sa va mai spun ca Adrian este si un valoros fotograf, ca este obsedat aproape si dependent de ceaiul verde, ca ori de cate ori are timp fuge de lume in natura (mai ales la munte), este pasionat de arta contemporana si de muzica.
Inca ceva: Adrian este unul dintre putinii practicanti ai bunului-simt autentic, cavaleresc, fair-play. Bun-simt - NU umilinta ipocrita, nu indiferenta rece, nu politete mecanica, nici bunatate paguboasa. Adrian este unul dintre putinii oameni pe care-i cunosc SUVERANI in viata lor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
