Zarnesteanca invatata de tatal sculptor, Mihai Dan Taratu, sa urce pe Piatra Craiului, sa adune plante de leac si sa ingrijeasca mormintele neamului de curata descendenta braneana, a deschis, prin puternica sa productie picturala, o falie californiana in generatia 2000 din capitala.
Suzana Dan (n. 1976) a fost studenta regretatului Florin Mitroi si colega cu Alexandru Radvan, de care va fi alaturi in selectia Muzeului MOYA din Viena, in toamna acestui an. Artista a fost premiata dupa primele personale (Animal Touch, Carantina Urbana), expusa international, participanta la proiecte interesante de interventie urbana si initiata in activitatea de curator la MNAC. Universul lucrarilor Suzanei Dan este pe cat de personal, pe atat de inconfortabil pentru simtul comun, insa admirat de noua cultura vizuala pub-punk. In primul rand, Suzana compatimeste precum o Cosetta cainii comunitari. Revoltandu-se pe ipocrizia sociala, tot ea poate graffita cu aplomb orice logouri pornografice sau scatologice peste tiparituri, sau, mai recent, peste autentice picturi de gang. Fesele capsunii si penisurile zemoase - canine sau nu-, i-au asigurat marca "Suzy" in noul val libertin din arta tanara. Daca nu gloseaza pe tema autoportretului, pensulele ei se intorc mereu sa atinga lis, in culori fondante, scene de epinal din paradisul ei canin. Pana aici, Suzana prindea involuntar ecoul revizitarii operei Fridei Khalo, ca travesti al ultragiului. Pe formatele mici ale panzelor Suzanei stralucesc proiectii peisagistice de teatru de marionete, gros-planuri cu caini si alte personaje incadrate cu borduri de volane sau frunze, norisori rotocolii ciclam alaturi de carnatia albastru-verzuie a anatomiilor gonflate. In general, colorismul de dropsuri si stilizarile de jucarie de cada ale figurativului Suzanei Dan, plus intruziunea cate unui handicap morbid (caine orb, chior, schiop) plaseaza aceasta serie in genul trendy Ilustratii pentru copii mari si rai.
In 2007, artista a avut ocazia sa intervina grafic intr-un spatiu dezafectat din Sinaia, unde a conceput un impresionant Muzeu al Cainelui. A desenat si colorat pe pereti, in amplasari abil alese ale simbolicii incaperilor unei vile, episoade din dramatica "viata de caine" a zilelor noastre. Pictorita, devenita muralista, a dat proba unei amplitudini si expresivitati laudabile. Nu a mai fost nevoie de glazura cu kitsch-disneyland, cel care a decompensat - ce-i drept-, griul artei si cotidianului ceausist.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
