Dupa spectacolul cu Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller, impresionat de jocul admirabil al actorilor Mariana Mihut si Victor Rebengiuc, George Banu a scris o nota patrunzatoare, in care revela similitudinea, pana atunci de nimeni observata, dintre Willy Loman si Regele Lear. Amandoi sunt obositi de responsabilitatile lor, dezgustati de ritualurile mereu reluate ale existentei. Putin importa ca aceasta este, in cazul primului, umila si nesigura, respectiv stralucitoare si glorioasa, agrementata cu deliciile puterii, in cazul celui de-al doilea. Exista un moment in viata cand, privind in urma, ai senzatia desertaciunii. Este un moment de recapitulare, in care oamenii de rand trec in revista ce au obtinut de la viata - bunurile pe care le-au acumulat, femeile pe care le-au avut, placerile de care s-au bucurat -, iar cei exceptionali evalueaza ce au reusit sa ofere, contempland urmele simbolice pe care realizarile lor le-au lasat. Cu totii au aceeasi senzatie de zadarnicie; primii, pentru ca au primit prea putin, ultimii, pentru ca nu au dat tot ce ar fi putut sa dea.
George Banu este, pentru noi toti, exemplul reusitei in viata. In lumea mondiala a teatrului, este o somitate, fiind onorat cu toate semnele exterioare ale recunoasterii. A scris carti fundamentale, care alcatuiesc un adevarat sistem filosofic al actului teatral. Consideratiile lui despre relatiile de putere din sala de spectacol, despre "fisura lumii", pe care cortina o intruchipeaza, despre panda de ordinul doi, prin care spectatorul urmareste pe cel ce, pe scena, spioneaza, vor ramane in istoria ideilor alaturi de paradoxul despre actor al lui Diderot si de eseul despre marionete al lui Heinrich von Kleist. Este un conferentiar stralucitor si un causeur fermecator. A avut sansa sa-si sadeasca ideile in mintea noilor generatii, ca profesor la una dintre marile universitati ale lumii. Cu toate acestea, melancolia il face sa se-ntrebe "De ce-as fi trist?", si sa-si raspunda, precum poetul, "Si totusi...".
Daca George Banu ar fi fost poet, s-ar fi multumit cu sugestia din "Si totusi...". Ca om de teatru, a dezvoltat-o intr-un triptic, al carui al doilea voleu, Odihna, a fost prezentat in premiera la festivalul de teatru Babel de la Targoviste, cu Marian Ralea, Vava Stefanescu si echipa Teatrului "Tony Bulandra", in regia lui Mihai Maniutiu. Eroul, om de teatru, se simte obosit de "esecuri". El vrea sa renunte, sa abandoneze totul, nu pentru a merge "dincolo", sa moara si sa doarma, to die, to sleep, ci pentru a se odihni, eliberandu-se de incordarea creatiei. A renunta, a abandona nu este, insa, tocmai simplu. Odihna se obtine nu renuntand la prezent, ci abolind trecutul. Or, trecutul nu poate fi sters, ci doar sfaramat. Trecutul omului de teatru inseamna spectacolele pe care le-a vazut, experientele estetice pe care le-a incercat. Aidoma lui Stendhal, care resimtea fizic placerea estetica, printr-o senzatie de lesin pe care medicii au omologat-o ca "sindromul Stendhal", amatorul de teatru isi traieste incandescent experientele, consumandu-se ca o torta. Fragmentele de trecut, cioburi ale acestor experiente, revin precum "formele descarnate", schwankende Gestalten, despre care vorbeste Goethe in preludiul la Faust. Acestea sunt figuri emblematice pentru teatrul lui Kantor, al lui Cehov, al lui Peter Brook. Pentru cei mai multi dintre noi, referintele sunt criptice, avand in vedere izolarea culturala, urmata de cea economica, la care am fost, multa vreme, constransi. Regia lui Mihai Maniutiu integreaza rapelurile culturale intr-o structura tipica pentru teatrul postdramatic, caci nu cauta sa releve conflictul, nici sa potenteze suspansul, ci sa creeze o stare mereu incordata de meditatie melancolica.
George Banu, cel admirat si iubit, isi marturiseste aici melancolia, oboseala, dezgustul de viata, acel taedium vitae pe care romanii, primii, l-au descris. De unde-i vin toate acestea? Omul mediocru, sensibil doar la succes, nu gaseste nici o explicatie. Doar "putinii nefericiti" inteleg, asemenea lui George Banu, sentinta din ultimul interviu al lui Sartre, care spunea ca "orice viata, indiferent cum ar fi fost ea, nu este decat istoria unui esec".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
