In ultimele zile Bucurestiul a avut, sub raport teatral, alura de mare capitala: intalnindu-se pe strada, oamenii din bransa se salutau nu cu "Buna ziua" ori "Ce mai faci?", ci, din fuga, cu "Ma duc la Dodin" ori "Ai fost la Brook?". Cam asa se intampla, de pilda, si la Paris. Acolo, cotidian si fara legatura cu anotimpul; aici, o data la doi-trei ani, primavara sau toamna. Dar un inceput trebuie sa existe in toate, asa incat, privind jumatatea plina a paharului, sa ne gandim cu drag la cei carora le datoram acum "alinierea": William Shakespeare si festivalul sau.
Adica, mai bine zis, al fundatiei craiovene ce-i poarta numele si - indiscutabil - al lui Emil Boroghina, presedintele acesteia si fost director al Teatrului National "Marin Sorescu" din Craiova, caruia ii apartine ideea reuniunii si, in cea mai mare masura, realizarea ei. "Dedat" la evenimente culturale de anvergura de pe vremea cand ansamblul craiovean batea lumea cu montarile lui Silviu Purcarete, Boroghina a avut ambitia nobila de a "dota" cu asa ceva si capitala banilor (medievali), alegerea "patronului" dovedindu-se inspirata din mai multe puncte de vedere: mai intai, Shakespeare este, pentru orice teatru, din orice tara (implicit, pentru orice regizor), un fel de proba obligatorie, ceea ce va asigura oricand reuniunii materia prima necesara - si inca prelucrata in forme dintre cele mai diverse si la un nivel calitativ ridicat; apoi, opera uimitorului autor britanic functioneaza ca un magnet pentru toate tipurile de public, ceea ce va asigura intotdeauna festivalului atat auditoriu, cat si audienta; in fine, in Romania nu mai fiinteaza nicio alta reuniune cu acest profil. si astfel, de la editie la editie, cand bienal, cand trienal, Festivalul International Shakespeare a crescut si s-a consolidat, ajungand, iata, sa se si "exporte": de doua sau trei editii, gratie unui parteneriat intre fundatia amintita, Nationalul din Craiova si Centrul de Proiecte Culturale al municipiului Bucuresti (ArCuB), "capitalistii" au parte si ei de majoritatea "manifestarilor" incluse in parada craioveana, care cuprinde, pe langa spectacole din toata lumea cu piesele Bardului, proiectii de film, expozitii, auditii muzicale, lansari de carte, sesiuni teoretice, ateliere profesionale etc. - tot si toate, dedicate lui Shakespeare. Pentru membrii "breslei", dar si pentru publicul obisnuit, cele mai interesante sunt insa, fireste, spectacolele.
Anul acesta, Festivalul Shakespeare a stat (facand oarecum ecou ultimelor trei editii ale Festivalului National de Teatru - devenit, si el, international!) sub semnul regizorului; al regizorilor, mai exact, si anume, al marilor regizori, fapt ce a permis (daca nu cumva a impins la) mici alunecari tematice, doua dintre numele cvasi-legendare prezente pe afis - britanicul Peter Brook si americanul Robert Wilson - fiind asociate nu cu texte shakespeariene, ci, respectiv, cu Dostoievski (adaptarea scenica a unui fragment din romanul Fratii Karamazov) si Ibsen (Femeia marii). Este insa un omor scuzabil - si nu doar pentru ca ambii regizori au montat in cariera lor (primul, foarte masiv) si piesele lui Shakespeare, ci, mai cu seama, pentru ca orice prilej care ne ajuta sa intram in contact cu opere si personalitati importante din teatrul mondial trebuie folosite la maximum. Chiar si numai pentru a ne permite sa strambam superior din nas, conform clasicului proverb national cu capra, raia si coada.
In momentul cand scriu articolul de fata festivalul este inca in desfasurare; nu am apucat, asadar, sa vad tot. Cum urmatoarele doua comentarii se vor ocupa insa tot de acest eveniment - eveniment in adevaratul si deplinul sens al cuvantului -, vom avea vreme sa amanuntim izbanzile sau slabiciunile lui. Deocamdata, cateva cuvinte despre spectacolele de pana acum.
Felia bucuresteana a festivalului a fost inaugurata de o trupa londoneza faimoasa: Cheek by Jowl. Cunoscuta amatorilor autohtoni de teatru din cateva turnee anterioare (dintre care cel ce a adus Cum va place - de Shakespeare, desigur! - jucata de o distributie exclusiv masculina va ramane, cu siguranta, antologic), compania infiintata acum peste doua decenii de regizorul Declan Donnellan si scenograful Nick Ormerod practica un teatru care, oricat de inovativ si, adesea, provocator sub aspect formal, ramane solid ancorat in traditia regiei "filologice", punand, adica, in vedeta textul. Acest text - Troilus si Cresida, acum -, exfoliat cu delicatete, haz si sensibilitate pana la miezul sau ideologic profund si impecabil recitat de actori, ofera o veritabila desfatare privitorului, adus pe nesimtite la convingerea (exprimata si de Shakespeare in piesa) ca razboiul e o intamplare absurda, cruda si, in cele din urma, inutila. Foarte simplu ca imagine, inteligent, frumos, spectacolul celor de la Cheek by Jowl a reprezentat o buna introducere in "subiect" - facuta, in plus, de oameni carora autorul le vorbeste direct pe limba lor.
Dimpotriva, printr-o dubla mediere (de la engleza la rusa si de la rusa la romana) a ajuns la noi Regele Lear, adus de alta trupa celebra - Malii Teatr din Sankt-Petersburg - si montat de un regizor la fel de celebru: Lev Dodin. Mai mult, textul era ceea ce se cheama o actualizare, replicile fiind "despuiate" de aproape orice urma de poezie, de orice cuvant continand altceva decat informatie pura, ca pentru uzul unor tehnicieni grabiti; ca pentru uzul omului de azi, altfel spus. Intr-un decor redus la minimum, in tonuri de negru si cenusiu pe care costumele albe pun pete de contrast sec, rece, piesa astfel epurata devine un pamflet sarcastic si, deopotriva, dezolat despre o lume unde relatiile de familie nu mai inseamna nimic si unde numai Nebunul (si, apoi, nebunii) exista in libertate si, poate, in normalitate. Spectacolul are cateva solutii extraordinar de frumoase si de emotionante, dar in ansamblu lasa regretul ca Magul de la Malii pare sa-si fi pierdut ceva din energia si, cine stie, credinta de altadata...
Despre alti magi si despre magicele lor ispravi shakespeariene, saptamana viitoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
