Inchipuiti-va o curte nu foarte mare, dar nici mica de tot, a carei portita e strajuita de leandri impovarati de petale, iar centrul e ocupat de un palmier generos - dintre cei adevarati, de-ai locului, nu plantati ca butaforie de vreun demnitar dus cu pluta.
Din spatiul acesta, marea se desfacea voluptuoasa cu toate soaptele, rabufnirile si tacerile ei si iti spala privirile la mai toate ceasurile. Toate acestea erau doar ale noastre, un grup de prieteni preschimbat intr-un mic trib decis sa uite de cele rele macar doua saptamani.
Plaja din imediata apropiere era cam aglomerata, iar cea de alaturi putin cam pietroasa. Ceea ce nu-l impiedica pe cel mai curajos dintre noi - fiti siguri ca nu eram eu acela - sa-si ofere prima baie cam pe la rasaritul Soarelui. Stiam insa locuri mai bune, printre care un colt de rai nu departe de casa, in care ne simteam ca niste stapani ai marilor si nisipurilor.
Cum nu sunt mare amator de soare, gustam din plin umbra bogata a pinilor sau balaceala, ca nu-i pot spune inot de performanta, alaturi de grupa mica a echipei noastre. Unde mai pui ca generatia tanara amenajase un spa intr-un minigolf si asigura cu suprinzatoare seriozitate si aplicatie tratamentul adecvat. Prima zi a fost gratuita, pentru promovare, dar de a doua zi au intervenit taxele, iar clientela s-a mai rarit. Erau si chitrosi printre noi, vorba copiilor. Tot ei, auzindu-si mamele ca au de gand sa improvizeze o cina pe baza de spaghetti, au instituit o competitie cu formulare de inscriere, conditii de participare, regulament de desfasurare si tot tacamul. Jurizarea a fost mult mai profesionista si mai echidistanta decat orice concurs de pe meleagurile noastre. Dar premiile au dat prilejul unor lungi dispute si ironii printre cei mari. Ai fi zis ca adultii dadusera in mintea copiilor, in timp ce acestia se maturizau sub soarele de iunie cat altii in ani de zile...
Revin insa la apele limpezi si, paradoxal, de mii de nuante care ne inconjurau din toate partile si ne spalau de toate pacatele. Imi vine sa cred ca prabusirea lui Icar in Marea Egee nu a fost provocata in nici un fel de topirea cerii cu care isi lipise aripile, ci de irezistibila chemare a acestui amestec de verde sticlos si albastru inchis, cu o multime de tonuri intermediare si tot atatea promisiuni. Parafrazandu-l pe Camus, ar trebui sa ni-l inchipuim pe Icar fericit!
Ei bine, ati ghicit, am fost iar in Thassos, dupa trei ani de absenta, si am regasit impacarea cu lumea. Sa nu uit sa-i sarut mana de la distanta incomparabilei doamne Dora, gazda noastra, o profesoara de engleza volubila, inteligenta si plina de umor, dar mai ales de suflet, care mi-a inlesnit aceasta perioada de vis. Din motive lesne de inteles, nu va spun exact unde se afla coltul ei de rai, dar daca aveti inima larga, e imposibil sa nu-l gasiti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
