Gabriela Melinescu
Intre 6 aprilie si 6 mai, Galeria Dialog (curator Ruxandra Garofeanu) gazduieste o expozitie din mai multe puncte de vedere exotica: pe de-o parte, autoarea vine in spatiul plasticii dinspre literatura (este scriitoare, eseista si traducatoare), propunand efuziunile unui imaginar hipertrofiat (care depaseste in spectaculozitate performanta tehnica), si, pe de alta, se reintoarce in Romania dupa ce s-a stabilit in Suedia, in 1975, aducand dupa ea, in aceste fulguratii grafice, cateva sclipiri de aurora boreala. Cunoscuta, inainte de plecarea ei din tara, drept una dintre cele mai talentate poete ale noastre, Gabriela Melinescu s-a invrednicit ulterior, gratie acelei nelinisti proprii creatorilor autentici, sa demonstreze ca nimic din ce-i artistic nu-i e strain, si a asezat pe hartie nu doar stihuri, ci si umbra lor plastica, intr-o desfasurare de fantezie care aminteste nume precum Lewis Carroll sau Marc Chagall. O alta poeta, Iolanda Malamen, ii incopciaza perfect, in doua fraze prinse in catalogul expozitional, particularitatile: „Prima impresie la citirea desenelor Gabrielei Melinescu, singulare sau armonizate in varii compozitii, a fost ca am in fata mea gesturile unui copil genial, care-si revarsa energiile manuind exaltat pixul si creioanele carioca, pe albul hartiei, intr-o involburare fascinanta..." Nu intamplator, comentatoarea vorbeste despre „citirea" desenelor... Ele nu sunt doar povesti desenate, ci, adesea, franturi de cuvinte, asocieri de vorbe peste care se asterne larma unor linii. Niste caligrame „altfel", in care limba folosita este secretul exclusiv al poetei.
Adity Chaktravarti
La Galeria Simeza, expozitia de pictura "Changing Ideas / A kaleidoscope", aduce un altfel de exotism, un pitoresc vilegiaturistic, de sinteza, usor recognoscibil (ceea ce poate sa insemne deja un stil), policrom, puternic atractiv (in sala - o sala bine plasata, desigur – intrau privitori in valuri, oameni despre care iti puteai degraba da seama ca nu erau niste obisnuiti ai simezelor). Artista este originara din India si s-a mutat cu pensule, sevalet si bagaje in Bucuresti, dupa multiple escale pe toate continentele, din China pana in Tanzania si in Canada, unde, dupa spusele ei, a respirat cu nesat spiritul locurilor si l-a asimilat in arta personala, dandu-i, mai mereu, glas in diverse expozitii. Daca va uitati in graba pe portofoliul ei expozitional, imprimat pe ultima pagina a leaflet-ului de sala, puteti avea senzatia ca priviti orarul zborurilor de pe un mare aeroport international. Caleidoscopul bucurestean al artistei este exact ceea ce ii spune numele: o adunare de teme, cu trimiteri la ortodoxie, viata monahala crestina, note de univers african, pictate pe lemn plat, pe lemnul unor lazi sau paravane, puternic decorative, cu stilizari previzibile, intr-o regie cromatica netulburat identica cu sine: fonduri negre care se lumineaza, central, prin inseninarile unui oranj potolit si ale unui albastru turcoaz, de apa tropicala. Artistei ii place sa picteze, o face cu dezinvoltura si fara sa se plictiseasca o clipa, cumva ca artizanii pe care ii uita Dumnezeu, Allah sau Shiva, migalind zile in sir la o lucrare.
Marcel Chirnoaga
Muzeul de istorie al Municipiului Bucuresti a organizat, in salile de la etajul 1, o expozitie retrospectiva Marcel Chirnoaga, o expozitie care a a delectat publicul vreme de o luna (data inchiderii: 15 aprilie). Este a doua expozitie postuma din acest an dedicata artistului (disparut in aprilie 2008), dupa cea organizata la Institutul cultural roman din Venetia, in luna ianuarie. O antologie ampla din opera grafica a unuia dintre cei mai sclipitori, mai dinamici, mai explozivi desenatori pe care i-a avut arta romaneasca, care oglindeste, fara complexe, si perioada sa de inceput: cateva teme sociale, un colt de santier, niste pescari sau lucratori ai campului, tratati insa cu aceeasi verva ingandurata care va patina marile sale cavalcade de mai tarziu, minotaurii si fecioarele sale razboinice, labirinturile si monstrii sai inevitabili, zeitatile martiale care ii vor orna panteonul imaginar din anii maturitatii. Asezate sub sticla: albumele sale, copertile, cartile – de la Rilke la Dante, pe care cititorul roman le va asocia mereu cu numele sau, asa cum francezii, bunaoara, o fac cu Gustave Doré si cu ilustratiile acestuia la acelasi Dante sau La Fontaine. O expozitie, pe care o vedem asezata, ca si splendidul sau album din 2000, sub semnul frazei neinduratoare a lui René Char: "Ceea ce vine pe lume fara sa vrea sa tulbure, nu merita nici grija, nici rabdarea noastra". O expozitie ca o "Judecata de Apoi", in care artistul este definitv plasat acolo unde ii este locul. Locul celor mari.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
