In expozitia de la Simeza, intitulata „Misterul semnelor*, lucrarile Casiei Csehi – care, dupa cum aprecia odata profesorul ei, Vasile Kazar, sunt singulare in lumea graficii contemporane, fiind foarte putin atasate de 
mode sau curente – intregesc raportul secret (fiindca doar putini artisti il cunosc cu adevarat!) dintre geometrie si expresivitate. Arta ei consacra, sacralizeaza semnul si-l
trimite in zona aperceptiva. Ca sa comunice.
mode sau curente – intregesc raportul secret (fiindca doar putini artisti il cunosc cu adevarat!) dintre geometrie si expresivitate. Arta ei consacra, sacralizeaza semnul si-l trimite in zona aperceptiva. Ca sa comunice. Astfel ca, dincolo de faptul ca oferta pentru ochi depaseste cu mult stradania manufacturiera (care, intre altele fie spus, este uriasa, trecând voios granita credibilului!), ele, semnele, adunate cu grija in manunchiuri referentiale, compun mesaje grafice. Complexe si diverse. De la aparent simplele (dar, in realitate, profunde!) aluzii totemice de sorginte vag egipteana sau indiana, pâna la elementele de baza ale compozitiei traditionale românesti (un testimoniu arhaic al semnului grafic aidoma cicatricei, denumit, printr-un regionalism oltenesc invechit, beleazna!). Si de la hipertrofia poetica a unei siluete feminine nepamântene ce se eterizeaza, având in spate fondul unei invazii de ideograme, pâna la transformarea unui biet sipet (cufarul acela chiar exista, zavorât cu lacate!) in opera de arta a unui giuvaergiu de Damasc.
Toate aceste baleiaje conotative subtiri au ca efect un fenomen de amorsare psihonica a semnelor, prin care simbolurile abstracte vin inspre noi si devin alegorii ale climatului cultural insusi. Global... Acesta este, de fapt, monumentul inchinat fluidului semiotic necunoscut, esoteric (insa recuperabil din orice latenta spirituala!), ca o arhitrava a unui pantheon. Care se sprijina la un capat pe mâna stimulenta a Casiei Csehi, iar, la celalalt, pe fervoarea receptarii in caliciul personal a imaginarului in stare pura.
Tehnic vorbind, insa la mijloc pare sa fie o boala. Mitocoseala aceasta de asezare a semnelor intr-o retorica a detaliilor miniaturizate extrem de migaloasa, dar coerenta (ce poate produce lesne conjunctivita!), buchisirea cu o rabdare infernala a intregii tesaturi ce dezvolta la final modelul simbolic – sunt fara indoiala pulsiunile unei corespondente (aproape maladive, daca n-ar fi rafinament!) intre harnicia mintii, 
clarviziunea ochiului si sprinteneala mâinii. Broderiile Casiei Csehi (lucrate pe o hârtie cu parfum de pergament, iata un nou „semn"!) nu par a fi constructii reale, ci mai degraba
imaginea unei retele neuronale zugravita cu har.
clarviziunea ochiului si sprinteneala mâinii. Broderiile Casiei Csehi (lucrate pe o hârtie cu parfum de pergament, iata un nou „semn"!) nu par a fi constructii reale, ci mai degraba imaginea unei retele neuronale zugravita cu har.La fel se intâmpla si atunci când artista trece la obiect. Ea ii confera acestuia acelasi imbietor statut fantasmatic. Ba chiar un pic mai mult. Cele doua cufere ornamentate cu arabescuri de o incredibila minutie transcend pâna si statutul de „lucru in sine". Ele devin parte vizuala dintr-un basm oriental si de aceea pot figura oricând ca decor pentru „O mie si una de nopti".
Intr-o alta existenta, poate mai boiereasca sau poate mai boema, dar pe aceeasi coordonata a acestei singure „axis mundi" posibile, „doamna ministru al Semnelor" Casia Csehi ar fi avut un destin, sunt sigur, legat tot de arta. Daca n-ar fi fost o robace tesatoare de carpete in Buhara, ar fi mâncat o turta dulce la curtea dinastiei Safavizilor din Ispahan, ca rasplata pentru munca (fireste ca deghizata!) la decorarea catedralei Vank. Mai sunt posibile si alte variante.
*) Casia Csehi, Misterul semnelor, grafica, pictura, obiect, Galeria Simeza
amza_sebastian@yahoo.com
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
