Rareori mai apar carti care nuurmaresc o trama, nu ofera, cum s-ar spune, actiune palpitanta,nici memorii, nici confesiuni, ci sunt incadrabile mai degraba ingenul - gustat de foarte putini - al literaturii de marturisire,ceva in felul scrierilor de acum vreo doua veacuri. Si mai rar setraduc asemenea carti, pentru ca editorii stiu ca, in lumeaagitata, furioasa, nerabdatoare, bezmetica de-a dreptul in caretraim, carti de acest fel n-au audienta, cititorii lor pot finumarati pe degete. Ce pacat! Iar editorii si traducatorii care seincumeta sa se angajeze intr-un asemenea demers anti-profitbinemerita din plin.
O asemenea carte este ceaaparuta recent in Biblioteca Polirom - "Inamici publici"*, deMichel Houellebecq si Bernard-Henri Levy. Primul este un prozatorcu mare succes in ultimul deceniu si jumatate, chiar daca acestsucces a fost sporit in mare masura pe scandal. S-a nascut in 1958,a scris multe romane, a fost tradus in peste treizeci de tari.Bernard-Henri Lévy, nascut in 1948, in Algeria, intr-o familie deevrei sefarzi, e filosof si jurnalist, unul dintre liderii "Noiifilosofii", miscare initiata in 1976. Si succesul sau, in Franta siin lume, e de necontestat. Caracteristica esentiala a celor doieste ca ambii au fost mereu impotriva curentului. Cei doi aupublicat in octombrie anul trecut un volum de scrisori pe care sile trimisesera unul altuia, pe teme variate, vreme de sase luni.Primul tiraj a ajuns la 130.000 de exemplare si a fost consideratrevelatia toamnei editoriale. Indata dupa aceea, in aceeasi luna,cei doi au fost invitatii lui Nicolas Demorand la o scurta emisunela France Inter. Ce delectare trebuie sa fi fost (de altfelemisiunea este postata pe internet)!
Despre ce este vorba in aceastacarte cum nu e alta? In schimbul de scrisori, cei doi pleaca de laafirmatia lui Houellebecq, acceptata de Levy, potrivit careia"amandoi simbolizam perfect inspaimantatoarea vlaguire a culturiisi inteligentei franceze." "Si unul, si celalalt am cautat cuperseverenta delectarile abjectiei, ale umilirii, ale ridicolului;si am izbutit cu varf si indesat. Atat doar ca aceste delectari nusunt imediate, nici naturale, iar adevarata noastra dorinta,dorinta noastra primitiva este, ca a lumii intregi, aceea de a fiadmirati, iubiti sau si una, si alta."
Cei doi se lasa purtati de ideisi discuta despre orice, n-au vreo ingradire ori vreun program.Marturisirile despre ce cred ei despre lume si arta se amesteca cuamintiri si marturisiri despre intamplari din viata proprie(extraordinare, de pilda, portretele facute de Houellebecq tataluisau si de Levy bunicului - "oameni care traiau din munca lor sicare n-au fost niciodata siliti sa stea cu mana intinsa"). Dealfel, sintagma "literatura a marturisirii" apare insistent, chiardaca unul dintre ei afirma ca nu-i place. Dar se amesteca si cudigresiuni, reflexii, pareri si provocari despre subiecte extrem dediverse: rolul literaturii, rolul artei, iudaismul azi, conditiaintelectualului angajat si foarte multe altele. Cei doi vorbesc(scriu) despre experimentele literaturii de azi, despre televiziunesi comportamentul pe care ar trebui sa-l avem fata de ea; despremiza cartilor care trebuie sa coincida cu adevarul personal; rolulevreitatii ("eu, personal, nu cred in evrei - spune Hoellebecq;despre el insusi, Levy spune ca este "un evreu pozitiv") si texteleevreiesti; dorinta de performanta; despre "fraze detestabile"(precum cea a lui Goethe "prefer sa comit o nedreptate decat satolerez dezordinea", preluata in timp din interese politice sau dealt gen si deturnata); gandirea greaca antica si Biblia si"ruah"-ul (suflul lui Dumnezeu, principiul vital); cartilefundamentale; compasiune si nulitate etc, etc. Referirile la piloniai culturii si literaturii abunda: Baudelaire, Celine, Nietzsche,Malraux, Cocteau, Foucault, Durrenmatt etc... Sunt exprimate pareridespre situatia actuala din Rusia, Irlanda, lumea araba, Tibet,Tara bascilor, Israel, care pot fi acceptate sau nu, dar suntevident sincere.
Nu cumva prea multe subiecte,care ajung sa dilueze substanta? pot fi intrebat. Nicidecum. Pentruca cei doi nu-si propun sa epuizeze un subiect sau sa elucideze odilema, ci doar sa aduca in discutie, in contexte diferite, temeasupra carora toti ceilalti ar trebui sa reflecteze. "Cand toateacestea se vor linisti putin, scrie unul dintre ei, cand vom fimorti de-a binelea, un istoric din viitor va putea cu siguranta satraga invataminte serioase din faptul ca am detinut si unul, sialtul aproape in aceeasi perioada, rolul de inamici publici. Nu masimt in stare sa dezvolt ideea, nu e decat o impresie, destul destranie: am insa sentimentul ca acela care va izbuti sa priceapa dece tocmai noi, care suntem atat de diferiti, am devenit principaliicai de bataie din Franta epocii noastre, acela va intelege, inacelasi timp, o gramada de lucruri privind istoria Frantei acestorvremuri."
Inca o remarca: atatea subiecte,vazute din atatea unghiuri pot aparea unora ca alcatuind un volumplicticos - riscul exista si faptul a si fost spus. Cred ca volumultrebuie citit intr-o anume stare si in orice caz nu cu vreoprejudecata. "Ideea potrivita razbate prin spartura, prin ochiuldin senin, prin dara de lumina pe care a creat-o lucrulcuvintelor." Scrie Bernard-Henri Levy.
In sfarsit, si un cuvant despretraducere. Textul dens suna extrem de romaneste, nu exista niciopagina in care sa te poticnesti. Ba dimpotriva, vorbele suntmuzicale, ca in orginal. Va putem convinge cu nenumarate exemple;luam la intamplare pagina 14, unde veti gasi cuvinte extrem deexpresive - "carcaiecii personali", "iz de linsaj", "had proces","balacari" etc - toate expresiile frantuzesti putand fi redate siprin vorbe cu mult mai plate, exacte, desigur, dar indepartate deintentiile autorilor. Traducatorul face un efort si nu se lasaademenit de limbajul de zi cu zi, stie ca se afla in fata unui textcuceritor, pe care trebuie sa-l faca sa arate aidoma si in limbaromana. Reusita deplina!
_____
* Michel Hoellebecq, Bernard-HneriLevy - "Inamici publici". Editura Polirom. Traducere din limbafranceza si note de Daniel Nicolescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
