Nascut in 1947, Thomas Leo Clancy Jr. este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori americani de romane de spionaj. Alaturi de John Grisham, a fost singurul scriitor care a vandut doua milioane de exemplare dintr-un roman (Pericol iminent) de la primul tiraj. A scris foarte mult. In romaneste, la aceeasi Editura RAO, i-au mai aparut alte 16 romane, in general carti de spionaj, thrillere politice a caror actiune este plasata in timpul si dupa Razboiul Rece.
Sunt exact caracteristicile principale ale romanului de fata*), o carte stufoasa, chiar foarte stufoasa, de peste 850 de pagini, format mare si corp de litera mic, obositor. Ne aflam in fata unui thriller politic a carui actiune se petrece la cativa ani buni dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice (romanul a fost publicat in 2000). Undeva in extremitatea nord-estica a Siberiei, rusii descopera un fabulos zacamant de petrol, mai mare decat orice se cunoaste in acest moment pe Pamant, alaturi de un alt zacamant, si mai fabulos, de aur. Exploatarea acestor zacaminte ar da o independenta formidabila tarii, ba chiar ar readuce-o in prim-plan. Rusilor le lipsesc insa capacitatile de exploatare, singurii care dispun de tehnica forarii in zonele inghetate fiind britanicii si mai ales americanii. Chiar daca ar vrea, rusii n-ar avea cum sa tina secreta descoperirea, pentru ca mijloacele de ascultare si spionaj americane au aflat totul chiar inainte ca vestea sa ajunga la Moscova. Americanii asteapta.
Nu la fel fac chinezii, care stiu si ei de colosalele zacaminte, dar sunt in mari dificultati economice si financiare, ce se vor arata si mai mari dupa ce Occidentul va rezilia mare parte dintre contracte, in urma uciderii scandaloase a unor prelati crestini la Beijing. O parte dintre liderii Biroului Politic al Partidului Comunist Chinez, de fapt cei care iau deciziile, hotarasc sa mareasca teritoriul Chinei punand stapanire pe zona zacamintelor descoperite in Siberia si invadeaza Rusia. Un razboi izbucnit intre doua dintre cele trei mari puteri ale lumii nu poate fi de bun augur, asa incat, pentru a nu lasa situatia sa degenereze si a continua sa aiba un cuvant de spus, Statele Unite se alatura Rusiei. China e infranta in scurt timp.
Fireste, fiind un roman politist nu vom spune mai multe, actiunea e mult mai complicata, include atentate, operatiuni de intimidare, infiltrari, iubiri, manevre militare s.a., se petrece pe rand la Moscova, Washington, Beijing, Roma, nord-estul Siberiei si Pacific, romanul colcaie de zeci de personaje, presedinti, diplomati, sefi militari, spioni, prostituate, killeri, mafioti, prelati si ziaristi, bine tinute in mana de scriitor. Multe dintre ele se retin si dupa incheierea lecturii.
Exista o scena formidabila, care dezvaluie, pe de o parte, puterea militara la care au ajuns Statele Unite (forte armate care apar de niciunde, din intuneric), iar pe de alta parte ce poate insemna un razboi astazi. Fortele militare americane transmit catre centrele lor de comanda tot ce fac si asistam la un razboi in direct, pe internet, care surprinde toate organziatiile internationale de stiri si intreg globul. O transmisie in direct chiar mai spectaculoasa decat a revolutiei din 1989 de la Bucuresti. Va imaginati reactia intelectualitatii si studentimii chineze care, dupa falsa propaganda oficiala a victoriilor razbelice, poate vedea cu propriii ochi pe ecranele computerelor infrangerea si declaratiile in direct ale prizonierilor paralizati de sentimentul ca au trecut pe langa moarte. Scena este antologica.
Pentru iubitorii genului, cartea e thrillerul politic aproape perfect. Cam lung, dar bine scris, complex si cu suspans. Din care, surprinzator, afli si foarte multe despre dedesubturile politicii unuia sau altuia dintre statele implicate.
Pentru cei ce nu se pameaza dupa gen, e un roman usor trenant, cu burti, tot bine scris, dar care ar fi castigat enorm daca era cu jumatate mai mic. (Din fericire, e bine tradus). Suspansul ramane, ca si complexitatile narative. Si intrebarea: in cazul unui conflict mondial (Doamne fereste!) e posibila o apropiere (sau aderare) a Rusiei de NATO si o alianta cu Statele Unite? Nimic nu pare sa o sugereze astazi. Dar, in conditii vitrege, s-a mai intamplat, in urma cu saizeci de ani. O chestiune care da de gandit.
*) Tom Clancy, „Ursul si Dragonul", Editura RAO. Traducere din limba engleza de Bogdan Aldea
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
