Pe 14 ianuarie, bucurestenii au fost invitati "in cabinetul decuriozitati, in colectia de anomalii si deviatii ale unui artistvehement contestat. Obiectele ale caror atribute majore suntsexualitatea dusa pana la limita vulgarului, primitivismul intelesin sensul sau intelectual, rebeliunea fata de conventiiletendintelor actuale sunt prezentate intr-o instalatieextravaganta". Inainte sa deslusim cam ce ar putea sa insemne"primitivismul in intelesul sau intelectual", sa vedem cineorganizeaza aceasta ademenitoare si neobisnuita intamplareexpozitionala si, apoi, sa privim cu atentie cum izbuteste DumitruGorzo, caci el este artistul in cauza, sa-l mai epateze peburghezul zilelor noastre.
Latratul ca marker artistic
Amfitrionul este Laika, o - sa-i spunem deocamdata - galerieaflata pe strada Christian Tell nr. 21, in buricul targuluibucurestean. Intr-un imobil cu patina de noblete si muscat detrecerea anilor, aflat in coasta Muzeului National al Literaturii.Laika, obiectul cautarii noastre, se ascunde aproape conspirativ.Ca sa patrunzi - aceasta e regula jocului -, trebuie sa te anuntitelefonic, pentru ca, altfel, locul nu e marcat decat printr-ominuscula eticheta de hartie, scorojita, si este zavorat temeinic.Una peste alta, important e ca am aflat drumul, pe care, de-acuminainte, cu siguranta am s-o mai apuc, cu optimismnetemperat.
Laika nu e o galerie in sens traditional (ghidul si patronullocului, tanarul pictor cu alura donquijotesca Mircea Suciu, malamureste cu rabdare si chibzuinta despre rosturile ei), ci un "runartist space" (RAS). Un concept nou pentru Bucuresti, dar care, inlume, s-a apropiat deja de varsta maturitatii. Aceste RAS au vazut,se pare, lumina zilei la inceputul anilor 70, in mai multe orasecanadiene. Numite si "galerii paralele", s-au nascut din lipsa despatii expozitionale adecvate pentru niste artisti ale carorprioritati nu erau comerciale si care, aflati la inceputurileconfirmarii (nu si carierei) nu aveau posibilitatea sa-siinfatiseze operele in muzee publice sau in galerii institutionale.Toate au un statut de organism fara scop lucrativ si suntgestionate fie de catre o singura persoana, fie de catre unconsiliu de administratie compus din artisti in exercitiu. Toateaceste centre artistice autogestionate sunt situate adesea incladiri vechi din centrul oraselor si au cel putin un spatiu deexpunere, precum si ateliere pentru artisti, o documentatie asupraasupra istoricului RAS, publicatii, instalatii, si beneficiaza desprijinul artistilor care isi produc operele. Potrivit postulatuluiRAS, artistii sunt pe deplin stapani pe creatia lor, in loc sa fiesupusi exigentelor pietei de arta. Desi galeriile comerciale joaca,desigur, un rol central in comunitatea artistica si in societate ingeneral, ele favorizeaza producerea unui anumit tip de opere, ceeace limiteaza diversitatea experientelor oferite publicului. De bunaseama, si RAS-urile au propriile lor constrangeri: propunerile deexpunere sunt judecate de catre artistii afiliati si trebuie sa fieconforme cu normele comunitatii artistice respective. Cu toateacestea, natura insasi a acestor criterii si felul in care suntstabilite, prin dialog, sunt foarte diferite de cele impuse depiata. Iata de ce operele expuse in RAS depasesc definitiileconventionale a ceea ce este arta sau a ceea ce ar trebui safie.
Laika nu e o galerie in sens traditional (ghidul si patronullocului, tanarul pictor cu alura donquijotesca Mircea Suciu, malamureste cu rabdare si chibzuinta despre rosturile ei), ci un "runartist space" (RAS). Un concept nou pentru Bucuresti, dar care, inlume, s-a apropiat deja de varsta maturitatii. Aceste RAS au vazut,se pare, lumina zilei la inceputul anilor 70, in mai multe orasecanadiene. Numite si "galerii paralele", s-au nascut din lipsa despatii expozitionale adecvate pentru niste artisti ale carorprioritati nu erau comerciale si care, aflati la inceputurileconfirmarii (nu si carierei) nu aveau posibilitatea sa-siinfatiseze operele in muzee publice sau in galerii institutionale.Toate au un statut de organism fara scop lucrativ si suntgestionate fie de catre o singura persoana, fie de catre unconsiliu de administratie compus din artisti in exercitiu. Toateaceste centre artistice autogestionate sunt situate adesea incladiri vechi din centrul oraselor si au cel putin un spatiu deexpunere, precum si ateliere pentru artisti, o documentatie asupraasupra istoricului RAS, publicatii, instalatii, si beneficiaza desprijinul artistilor care isi produc operele. Potrivit postulatuluiRAS, artistii sunt pe deplin stapani pe creatia lor, in loc sa fiesupusi exigentelor pietei de arta. Desi galeriile comerciale joaca,desigur, un rol central in comunitatea artistica si in societate ingeneral, ele favorizeaza producerea unui anumit tip de opere, ceeace limiteaza diversitatea experientelor oferite publicului. De bunaseama, si RAS-urile au propriile lor constrangeri: propunerile deexpunere sunt judecate de catre artistii afiliati si trebuie sa fieconforme cu normele comunitatii artistice respective. Cu toateacestea, natura insasi a acestor criterii si felul in care suntstabilite, prin dialog, sunt foarte diferite de cele impuse depiata. Iata de ce operele expuse in RAS depasesc definitiileconventionale a ceea ce este arta sau a ceea ce ar trebui safie.
Laika implineste toate aceste exigente (de la tipul de cladireales, la lipsa de curator, pana la "filosofia" galeriei) si si-aales acest nume cainesc si kosmopolit ca sa sublinieze laturaexperimentala a demersurilor pe care le adaposteste. Laika estecateaua care latra eroic in cosmos, dar care, ajunsa pe pamant este"the bitch", incomoda si tafnoasa. Care desi latra, mai simusca.
Gorzoomorfisme
Ce alegere putea fi mai potrivita, in acest context generic sisub acest steag de lupta, decat expunerea ultimelor trasnai (o spuncu toata simpatia) ale lui Gorzo? Adunate sub numele de"Wunderkabinet", obiectele lui Gorzo sunt, fara indoiala, ciudate,neconventionale, par aspre, tepoase, atunci cand sunt pipaite cuprivirea sau cu mintea, dar netede si blajine ca niste linguritaranesti de lemn de tei, atunci cand sunt atinse cu podul palmei.Sunt niste basoreliefuri traforate ingenios si tintuite, lapropriu, pe peretii cabinetului. Niste cioplituri de poartamoroseneasca, dar cu alura totemica (aici sa fie "primitivul ininteles intelectual"?). Intregul, prin deplina nivelare stilisticaa pieselor, pare un puzzle risipit in dorul lelii. Sau, daca nereferim la subiectele pe care le pune in scena, o tampla de templupagan sparta sub ghioaga unui zeu dintr-un panteon advers.Personaje umane cu testele infundate in genunchi, cotarle cupicioare inalte si colti de rechin, rechini cu colti de caineinmuiati in iarba de dintele-dracului, dar cu trupul muscat deurmaritori nevazuti, femei cu multi sani ca in frizele din LakmiNarayan, barbati cu falusuri mii si stele faclii, prunci cu ochituculescieni risipiti pe scutece, cizme cu creier si nastrusniciNastratini cu aripi de Hermes la sandale.
Un bazar al mult-prea-ciudateniilor, peste care se vanturamusonul unui erotism desantat, obraznic, un talmes-balmes alinfluentelor culturale venite din toate zarile. O banda sculptata,iar nu desenata, care spune mai multe povesti deodata, povesti alcaror fir poate fi descifrat in functie de directia si de sensul incare iti plimbi ochii pe pereti, acesta este cabinetul gorzoomorficde azi, pazit in dezordinea lui incisiva de latratul Laikai.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
