Amos Oz (născut în 1939) este cel mai important prozator şi eseist israelian al momentului. A fost distins cu nenumărate premii naţionale şi internaţionale (inclusiv, în 2004, cu Marele Premiu Ovidius), numele său a apărut insistent în discuţie în ultimii ani înaintea acordării Premiului Nobel pentru literatură. Merita să aibă o serie de autor la Editura Humanitas fiction. I-au apărut până acum cinci titluri, pe ultimele două, recent ieşite pe piaţă, le prezentăm în acest număr al "Ziarului de duminică".
Cum să lecuieşti un fanatic. Eseuri. Traducere din engleză de Dana-Ligia Ilin. Volumul reuneşte o serie de eseuri şi un interviu care tratează probleme foarte actuale: fanatismul religios, conflictele culturale, relaţia cu celălalt, acceptarea diferenţei, nevoia de compromis. "Cred că - spune, de pildă, Oz -, atunci când asistaţi la o catastrofă - o explozie, să zicem -, există doar trei opţiuni principale. Prima: să o luaţi la goană cât vă ţin picioarele, iar cei care nu pot fugi, n-au decât să ardă. A doua: să-i trimiteţi o scrisoare foarte indignată editorului ziarului dumneavoastră, cerând ca vinovaţii să fie daţi afară din serviciu. Sau să organizaţi o manifestaţie. A treia: să aduceţi o găleată cu apă şi să o aruncaţi peste foc, şi, dacă nu aveţi găleată, să aduceţi un pahar, şi, dacă nu aveţi pahar, să aduceţi o linguriţă - tot omul are o linguriţă. Da, ştiu că o linguriţă e mică, iar focul e imens, dar suntem milioane de oameni, şi fiecare are o linguriţă. Ei bine, aş vrea să fondez Ordinul Linguriţei. Mi-ar plăcea ca aceia care îmi împărtăşesc atitudinea - nu fuga, nu scrisoarea, ci linguriţa - să poarte întotdeauna la rever o linguriţă, ca să ştim că suntem în aceeaşi mişcare, în aceeaşi frăţie, în acelaşi ordin, Ordinul Linguriţei. Aceasta este filozofia mea, într-un cuvânt - sau într-o linguriţă, cu voia dumneavoastră."
Odihnă desăvârşită. Roman. Traducere din ebraică şi note de Marlena Braester. "Cel mai ciudat şi mai complex roman al lui Amos Oz", scria cronicarul de la "Washington Post Book World". Iar traducătoarea în româneşte, Marlena Braester, precizează în textul tipărit pe coperta a patra: "Cunoaştem o generaţie de tineri care nu mai vor să cucerească pustiul, să-l transforme într-o oază verde, plină de viaţă, ci să trăiască până la capăt deşertul din ei." Ca în multe alte romane ale lui Amos Oz, acţiunea se petrece într-un kibbutz, acele comunităţi aproape socialiste ca organizare ale emigranţilor israelieni, care, laolaltă, reuşeau să domesticească deşertul, să-l transforme în pământ roditor, să dăinuie, transformându-se ei înşişi. Au trecut douăzeci de ani de când Israelul, ţara smulsă din ghearele deşertului de vizionarii veniţi din toate colţurile Europei la începutul secolului XX, şi-a declarat independenţa. În timp ce Iolek Lifshitz încearcă să-şi ţină fiii aproape, în kibbutzul Granot, aceştia caută să evadeze cu orice preţ. Fiul cel mic, Amos, alege o carieră militară în locul celei de agricultor, iar fiul cel mare, Ionatan, prizonierul unei căsnicii nefericite cu o frumoasă femeie lunatică, ce încearcă zadarnic să aibă un copil, fuge din kibbutz cu gândul de a trece graniţa, în Iordania, atras de mirajul oraşului săpat în stâncă, Petra. Înainte de a pleca îşi încredinţează soţia unui imigrant rus nou-venit, Azaria Ghitlin, personaj extrem de pitoresc. Intrarea în scenă a acestuia pare să promită odihna râvnită de toţi. Un roman cuceritor, care se impune prin stil încă din primele pagini.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
