Ziarul de Duminică

Ultimul Paler

Ultimul Paler
28.03.2008, 14:29 266

Se vede un fir testamentar, cu tonalitatile specifice, in ultimele carti ale lui Octavian Paler: de la Desertul pentru totdeauna (2001) la Autoportret intr-o oglinda sparta (2004) si de la Convorbirile aparute curand dupa disparitia scriitorului la recentele Calomnii mitologice.

Autorul nu s-a ferit, in general, sa se distribuie in eseurile sale romanesti ca personaj; si inclusiv operele structurate parabolic integreaza dubii si dileme personale, tensiunile moral-existentiale ale eului luat sub observatie. O caracteristica a literaturii lui Octavian Paler imi pare tocmai asumarea, pe cont propriu, a unor probleme care ii angajeaza pe multi: in cercuri concentrice, intelectualitatea, comunitatea, nationalitatea, umanitatea larga. De multe ori singur, insingurat printr-o funciara retractilitate, scriitorul nu este niciodata izolat. Abordand teme esentiale, atat in interiorul unui context socioistoric opresiv, cat si in afara lui, analizandu-le cu o gravitate specifica, el devine, nolens-volens, parte integranta a discutiei si reflectiei publice.
Dincolo insa de aceasta suprapunere intre public si privat, general si individual, volumele din urma fac corp comun si configureaza o etapa distincta - ultima - in creatia lui Paler. Ele se inscriu in genul confesiv si deruleaza sub ochii cititorului traseul vietii scriitorului, punctat de momente decisive si scaldat intr-o lumina nostalgica. Autorul e personaj nu doar in masura participatiei sale la ecuatia generala ori romaneasca a fiintei. El este acum protagonist si la propriu, fie copilul din Lisa, care merge cu vacile Mali si Cioanta la pascut, fie adolescentul adus cu forta la Bucuresti pentru a urma Liceul "Spiru Haret", fie studentul la drept, litere si filozofie care citeste febril pentru examene, pe acoperisul casei dintr-o mahala pitoreasca... Urmeaza alti "avatari", redactorul la Radio, corespondentul Agerpres, intelectualul proiectat in functii inalte (la Televiziune, Radio, Romania libera), pana la desprinderea totala de Sistem, cu cativa ani inainte de Revolutia ce avea sa aduca o noua angajare civica si publicistica.
Acesta fiind desfasuratorul, parcursul unei existente pline si vizibile, sa observam modul in care autorul revine asupra lui, frecventa sporita a intoarcerilor in timp si insistenta asupra unor episoade formative. Daca tendinta anterioara, marturisita, era aceea de a fi inlocuit viata cu idei despre ea, impulsul actual este unul contrar. La batranete, Octavian Paler cauta fosnetele, aroma, lumina zilelor lasate in urma. El schimba, in aceste ultime si tulburatoare carti, directia si sensul explorarii. Nu mai cristalizeaza constant semnificatia, simbolul, ideea desprinsa de referent, ci, pornind de la acestea, recupereaza experientele personale irepetabile in forma, continutul si intensitatea lor.
Substituirea este posibila, dar numai pana la un punct. Dintr-o imposibilitate a transpunerii perfecte (cu eliminarea blocurilor masive de timp), dar si prin arta de portretist al vietii interioare, Octavian Paler decupeaza din existenta sa siluete ce par totodata familiare si straine: "Eu nu ma substitui nimanui. Nici macar copilului de unsprezece ani care, intr-un miez de noapte din septembrie 1937, a coborat speriat dintr-o masina pe strada Italiana din Bucuresti. Copilul acela nu mai e decat o fantoma care-mi trece o clipa prin fata in noptile cand e prea multa tacere, incat se aude fosnetul otetarilor de dincolo de zidul curtii mele. Ma priveste ca pe un strain, pe care nu l-a vazut niciodata, dupa care dispare undeva prin pivnitele memoriei" (p. 252).
Regasesc in Calomnii mitologice (volum pe care autorul nu a mai apucat sa-l revada si sa-i dea, cu obisnuita scrupulozitate, forma definitiva) felul complex si derutant al lui Octavian Paler de a gandi. Raporturile in care el asaza elementele palpabile si bine cunoscute ale autobiografiei sunt mai mereu neasteptate, surprinzatoare. Cand crezi ca ai pus degetul pe un punct nodal, pe un vector al personalitatii si al atitudinii, constati ca desenul, schema explicativa abia inchegata se destrama. Cu o gandire etajata si multifatetata, cu o mobilitate speculativa remarcabila, scriitorul evita sistematic "captivitatea" intr-un anumit punct de vedere. Firul e despicat in patru, lucrurile sunt intoarse pe toate partile, cliseele sunt numite ca atare.
Epoca actuala, a "neobarbarilor" imbracati la patru ace, nu i-a fost pe plac lui Octavian Paler, si destule calificative apasate vin sa sustina respingerea postmodernitatii de catre un conservator, un "batran reactionar", cum se numea. Antichitatea si mitologia ei ar reprezenta, prin urmare, terenul ideal de amplasare a investitiilor cognitive si afective, o lume, un timp si un Olimp in care scriitorul s-ar putea usor regasi. Cu toate acestea, insertia nu e deloc una previzibila. Mai intai ca nu despre o calomniere a "nimicurilor mitologice" este vorba aici (reclamand o resuscitare din partea autorului), ci despre calomnii puse in circulatie de chiar acea lume nedesprinsa cu totul de orizontul ei mitic. Zeii cu un comportament atat de omenesc si aezii care le-au cantat ispravile au pe constiinta cateva cazuri flagrante de abuz, prin care (cum am spune noi astazi) a fost grav afectata imaginea publica a unor personaje. Cel mai calomniat ramane bietul Narcis, caruia Octavian Paler ii ia o lunga, elaborata aparare. Ii urmeaza Procust, care este mai degraba - in demonstratia sclipitoare a conferentiarului - un "profesor de estetica" decat un talhar de drumul mare. Dupa un arc de timp medieval, e randul mitologizatului Don Juan sa beneficieze de pledoaria eseistului. Cat despre Don Quijote, acesta e un vechi receptor al admiratiei lui Paler.
De la ulita din Lisa ori Calea Secii la oracolul de la contraforturile Parnasului sau dezolanta Arcadie reala, memoria biografica si culturala a lui Octavian Paler inregistreaza secvente si aspecte deja cunoscute; unele, extrem de familiare lectorului avizat. Si totusi continuam sa il cautam si, literalmente, sa-l devoram pe acest scriitor inconfundabil, desavarsit profesor de istorie, antropologie si estetica aplicata.
*) Octavian Paler, Calomnii mitologice. Farame din conferinte nerostite, Editura Historia, Bucuresti, 2007, 368 p.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO