Săptămâna trecută a avut loc un vernisaj aparte în holul Băncii Naţional a României, cu sute de invitaţi – o expoziţie de pictură intitulată „Un autodiact cu magistru – Petre Constantin”. Pictorul e cunoscut doar în cercuri restrânse. Dar îndată ce-i aflăm biografia, ne dăm seama că e un personaj public, apreciat de multă lume. Este bucureştean, s-a născut în 1946, a urmat Academia de Studii Economice, a juns cercetător la Institutul de Economie Mondială în 1968. Sub coordonarea acad. Costin Murgescu, a obţinut doctoratul în economie, specialitatea relaţii economice internaţionale, şi a devenit profesor asociat la ASE. Începe să picteze, ca hobby şi a făcut parte din cercul restrâns de elevi ai maestrului Corneliu Baba. Pe holurile Institutului de Economie Mondială a deschis o expoziţie. Prima expoziţie personală într-un spaţiu public a avut loc în 1988, în holul Teatrului Foarte Mic, vernisată de Tudor Octavian. În decembrie 1989 a fost printre cei strânşi la Baricadă, iar în primăvara lui 1990, s-a numărat printre membrii Balconului. A scris versuri pentru Cântecele Golanilor, a editat în regie proprie cinci discuri „Jos comunismul” şi albumul „Regele şi Patria”, în 1992. A făcut şi presă, cunoscut ca „Dr. Barbi”. În 1999, preşedintele Emil Constantinescu l-a numit ambasador în Tunisia. A continuat, cu intermitenţe, să fie profesor la ASE şi, mai ales, a pictat mult. Expoziţia de la BNR e rodul muncii acestor ani.
„Am fost un produs al norocului – declară Petre Constantin, un om plin de umor. Cu alte cuvinte, am nimerit unde trebuia şi pe lângă oamenii care trebuia; m-am mişcat cu uşurinţă şi plăcere, fără mare opinteală, pentru că firea mea delăsătoare nu m-a lăsat să fac decât strict ce mi-a fost dat să fac.” Sfântul Luca, patronul pictorilor, mai spune el, a făcut o minune, „aceea de a mi-l scoate în cale pe Maestrul Baba. De la Meşter m-am molipsit incurabil de obsesia luptelor dramatice dintre lumină şi întuneric, dintre înger şi demon, sacru şi profan, dintre linişte şi spaime, cuget şi nebunie. Şi, tot de la El, am deprins curajul de a încerca să zugrăvesc nu realitatea şi aparenţele banale şi înşelătoare ale lucrurilor şi fiinţelor, ci potenţialitatea şi taina lor, ascunse ochiului şi relevate doar simţirii. Paradoxal, la enunţul acestui crez artistic n-aş fi putut ajunge intelectualmente niciodată fără întâlnirea cu celălalt om providenţial al existenţei mele, academicianul Costin Murgescu.”
Despre pictura lui Petre Constantin, criticul Tudor Octavian scrie: „Petre Constantin a fost şi a rămas unul dintre iubitorii metodei interioare a picturii lui Corneliu Baba. Pictura cu vigori şi reflexe stilistice a discipolului are o cadenţă în timp care ne ajută să pricepem întâiul principiu al autenticităţii. Tablourile născute în cîteva decenii de Petre Constantin nu sunt puţine, sunt negrăbite. Cele nu foarte multe lucrări de şevalet ale lui Petre Constantin, îndelung elaborate şi bine meşteşugite, îi dau privitorului sentimentul să sunt o selecţie dintr-o cantitate impresionantă. Cantitatea există, numai că e înăuntrul artistului.”
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
