Mai stranie, poate, decat patania cainelui din romanul The Curious Incident of the Dog in the Night-time este gloria care s-a napustit asupra autorului sau, Mark Haddon. Aflat la prima sa carte, tanarul scriitor (41 de ani), rezident la Oxford, s-a vazut ridicat in slavi de un intreg sobor al celebritatilor literare ale momentului, din randul carora amintim doar pe Jay Mc Inerney, Ian Mc. Ewan sau Douglas Kennedy.
Criticul de serviciu de la New York Times, in pragul colapsului emotional, il alatura, la modul cel mai serios, mai neconjunctural cu putinta, lui Faulkner sI Salinger, iar cronicarii de dincoace de Ocean, mai cumpatati, ii gaseau cartii sale de debut asemanari frapante cu bijuteria romanesca a lui J. Kennedy Toole, Conjuratia imbecililor (volum tradus si la noi, prin 1995, dar nereeditat, spre paguba amatorilor romani de literatura). Best-seller la cateva luni dupa publicare, tradus in 35 de tari, laureat al premiului Whitbread 2003, romanul va deveni curand film (drepturile au fost cumparate de Brad Pitt), sub bagheta scenaristului seriei cinematografice a lui Harry Potter. Si pentru ca veni vorba de eroul-magician cu ochelari rotunzi, trebuie spus spus ca fenomenul literar care care este The Curious Incident... se adreseaza, precum H.P., unui public fara frontiere de varsta, de la cei care tocmai ai ispravit de buchisit abecedarul, pana la pensionari cu simtul umorului.
De unde vine aceasta opiacee putere de seductie? La o prima - si indestulatoare - vedere, precum in Rain Man, din misteriosul univers pshic explorat, lumea zabrelita si apasator silentioasa a autismului.
Eroul cartii, Christopher Boome (15 ani, 3 luni iI doua zile) descopera ca potaia unei vecine fusese ucisa cu o furca pe peluza din fata casei. Din principal suspect sI posibil martor la "crima" (pentru politie sI isterica proprietara a cainelui), adolescentul devine investigator pe cont propriu al cazului si fidel narator al pistelor sale detectivistice, intr-un soi de roman-jurnal care nu are decat capitolele 3, 5, 7 etc, numere prime, adica. Copilul sufera de autism si are bufeuri de genialoide (precum Raymond, din filmul invocat mai sus). E tare la matematica si fizica, pricepe teoria relativitatii si stie pe dinafara, chiar trezit in miez de noapte, numerele prime pana la 7.507. Intelege, cu o logica de cristal, tesatura de intamplari din jurul sau, subtiaza pana la nuanta psihologia necuvantatoarelor, dar nu poate nicicum deslusi ce este in capul oamenilor, cu care nu poate comunica. Iata-l ce spune despre caini: "Ei au patru umori. Vesel, trist, suparat si concentrat. In plus, cainii sunt fideli si nu spun minciuni pentru ca nu stiu sa vorbeasca". Aceasta ascutime de bisturiu a perceptiilor si simplitatea induiosatoare a exprimarii lor, fara sulemeneli "artiste", ne poarta cu sufletul la gura prin cotloanele unei anchete a carei initiala miza minora devine coplesitoare. Pornind de la un caine, Chris Boome incepe sa descopere oamenii din jur, fara sa se poata macar bucura ca, neinteractionand, este si va fi imun la mizeria din ei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
