Artistul clujean Vasile Tolan (n. 1953, absolvent al Institutului de Arte Plastice "Ion Andreescu" din Cluj-Napoca, 1975) debuta in anii '80 cu lucrari de factura neo-expresionista. La numai cativa ani de la debut, opera sa suscita deja interesul criticii prin continutul ei polemic. "Vasile Tolan - scria Calin Dan in 1987 - absoarbe in mod spontan constitutia labirintica, proteiforma a postmodernismului. Pictorul polemizeaza prin asimilare, cu (...) minimalismul, arta conceptuala, gestualismul, informalul. Academia si trans-avangarda infuzeaza in aceste intalniri o subtila obsesie a figurativului: un fragment de geologie, un detaliu de anatomie, o natura statica precara - ochiul inviorat de culorile crude si totusi rafinate e mereu amagit sa caute amintirile unei lumi familiare." (in Arta nr. 3, 1987) Initial atasat valorilor expresive ale graficii, Tolan isi largeste aria mijloacelor, adoptand uleiul, dar si tehnicile mixte. Interesant este ca variatiile optiunilor tehnice nu aduc modificari de substanta la nivelul stilului sau al continutului. In anii din urma, si ma gandesc la lucrarile expuse in marea personala deschisa acum cativa ani la galeria Etaj 3/4 din Bucuresti, Vasile Tolan nu a facut decat sa continue aceasta linie in care gestualismul abstract intalneste realul redus la detaliu, intotdeauna dizlocat din contextul propriu, functionand dupa legi exclusiv estetice. Deseurile, obiectele personale, pamantul etc. isi pierd identitatea si functionalitatea, devenind ustensilele demersului artistic, pete de culoare in ansamblul imaginii. Esenta limbajului plastic al lui Tolan este data de cuvintele lui Onism Colta: "Pentru un neoexpresionist ca Vasile Tolan referentul este linia sau pata insasi. Ductul in sine, incarcat de energii si emotii este vehiculul, purtatorul expresiei unei adanci miscari sufletesti. S-a facut marele pas dinspre referential spre nonreferential sau mai bine zis autoreferential. Abstractia, in cazul sau, a facut linia/pata sa devina atit de suficienta siesi, atat de impinsa inspre ultimele consecinte incat se converteste intr-o altfel de concretete. Linia si pata se instituie ca realitati autonome, elemente pure de limbaj plastic, care prin modul aparte de articulare dau accentul, identitatea inconfundabila a unui temperament artistic unic." (Articol publicat in revista Arca, nr. 7-8-9, 2006, Arad).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
