Vasile Sirli este romanul responsabil cu entuziasmul in cel mai cautat parc de distractii de pe continent, Disneyland Paris. Mai exact, este directorul muzical al parcului. 12 milioane de oameni pe an aud, fara sa banuiasca macar, muzica pe care o gandeste si o scrie un roman. De 16 ani, Sirli compune melodiile pe care danseaza celebrele personaje de desen animat, pe care defileaza carele alegorice si se emotioneaza pana la lacrimi micutii vizitatori. Ceea ce nu stie prea multa lume este ca fiecare cantec are in el o bucata de Romanie.
- Cum ati ajuns sa lucrati pentru Disneyland?
- Din intamplare. Eram deja in Franta cand un foarte bun prieten, cu care lucrasem muzica de teatru, m-a recomandat pentru primele machete, cu doi ani inainte de deschiderea parcului. Era in 1990, deci acum 16 ani. M-a sunat si mi-a spus ca Disneyland Paris are nevoie de o macheta pentru un spectacol. Nestiind nimic despre Disneyland, am intrebat: "Ce este un Disneyland Paris?". Si mi s-a spus: "Este exact ca in America, un Disney World".
- Ati dat proba in orb?
- Am facut aceasta macheta intr-o noapte. De fapt, am cantat-o la pian. Am pus priza sintetizatorului intr-un casetofon cat se poate de banal, am cantat, am scos caseta si m-am dus a doua zi la responsabilul artistic din vremea aceea al parcului, care mi-a propus imediat sa lucrez in permanenta pentru Disney. Am avut o sansa extraordinara. Initial, l-am refuzat, aveam alte treburi, era imediat dupa evenimentele de la Bucuresti din primavara lui '90 si mintea imi era in alta parte. Asa ca mi-am luat timp sa ma gandesc, sa raspund. Mi-am propus apoi sa lucrez doi ani si dupa aceea am ramas acolo 16.
- De 16 ani, meseria dumneavoastra este sa-i faceti pe copii si parinti sa viseze...
- Daca vrei sa ramai in aceasta lume, trebuie sa ai disponibilitatea de a privi prin ochii celuilalt, care vrea sa se bucure. Sunt foarte multi tineri care vin sa se plimbe in parc ca intr-un loc al bucuriei. Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt aici. Daca ma uit de jur imprejur, toti sunt bucurosi, chiar daca vremea e mohorata, chiar daca e frig.
- Ati fost nevoit sa recititi Pinocchio, Peter Pan, Cenusareasa, Alba-ca-Zapada, Alice in Tara Minunilor?
- Trebuie sa cunosti foarte bine subiectul. Reiei, vezi care sunt diferentele de declinare, cum au fost tratate de catre Disney raportat la originalul pe care il stii. Am recitit, am revazut filme, am reascultat muzici. Iar calitatea muzicala a filmelor Disney este absolut fabuloasa. Walt Disney insusi a apreciat intotdeauna rolul muzicii, s-a inconjurat de cei mai cunoscuti si mai talentati compozitori din epoca lui, iar in ultimii ani au lucrat pentru Disney nume indiscutabile ale lumii muzicale - Alan Menken, Elton John, Phill Collins.
- Ca vizitator al parcului, poate nici nu-ti dai seama cat de importanta e muzica pentru crearea starii de bine. Cat de des o schimbati?
- Tot parcul este un spectacol, inconstientul trebuie sa functioneze, trebuie sa treci dintr-o lume in alta, trecerea este treptata, cu ciripit de pasarele, greieri... Ne ocupam cu mare grija de tot. Exista apoi o schimbare pe sezoane. De Craciun, este muzica ambientala, care are colorit de Craciun. In februarie, schimbam pentru carnaval. In aprilie-mai, schimbam cu ocazia Pastelui. Marea modificare este pentru vara, iulie-septembrie, cand ne straduim sa facem spectacole noi, cu care sa-i atragem si pe cei ce au mai fost in parc. Toamna avem un sezon foarte frumos de Halloween.
- Traiti intr-o lume de poveste, pe care o asezati pe note...
- Da, traiesc intr-o lume de poveste. Va marturisesc ca uneori se instaleaza oboseala, proiectele curg unul dupa celalalt si atunci e suficient sa ies din studioul de inregistrari, care se gaseste la cativa metri de parc, sa ma apropii de public si sa vad fete zambitoare, dupa care ma pot intoarce la lucru cu bateriile incarcate. E stimulant. Repetitiile de noapte sunt fabuloase, luminile si toate celelalte functioneaza, doar ca publicul lipseste. Pentru mine, aceste repetitii afara, oricat de frig ar fi, sunt magice.
- Nu va ocupati numai de latura artistica, ci si de administratie, de decizie...
- Este o pozitie care ne permite noua, directorilor, sa vedem de cele doua parti ale meseriei - creatie si management. In cazul meu, inseamna a fi la originea unor spectacole, a scrie muzica, a crea aranjamentele, a face variatiuni pe muzici existente. In acelasi timp, inseamna a organiza toate productiile muzicale de la orchestre de 80-90 de persoane, pana la inregistrari cu solisti, coruri, personaje.
- Vindeti aceasta muzica, nu-i asa?
- Disneyland Paris are o productie proprie de discuri dedicata parcului in exclusivitate. Le produc eu cu echipa mea. Am ajuns la peste 30 de discuri in ultimii ani.
- Se aude ceva romaneste in parc?
- Se aude. Trebuie sa ascultati cu atentie. Gasiti in amestecul de muzici de Craciun, in spatele unor titluri celebre din lumea anglo-saxona - de tipul Gingle Bells -, Domn din Cer a lui Grigore Lese sau O, ce veste minunata!, colinde pe care le-am pus in planul doi ca o polifonie, un omagiu adus culturii europene.
- Cine are urechi sa auda aude. Aveti mereu astfel de subtilitati?
- Tot timpul. Este forma de a se exprima a unui muzician, ca in jazz de exemplu. In toate muzicile din parc exista o conotatie romaneasca, un plan al doilea care imi este drag, care vine de acasa. Intotdeauna am mare respect si fata de productia muzicala Disney, si fata de muzica romaneasca. Si nu numai romaneasca. Fie un cantec rusesc, fie un cantec spaniol, fie un cantec german, fie un cantec englez. Referinta culturala e alta in Europa. Avem un public foarte eterogen - italieni, spanioli, francezi, germani, englezi. Ceea ce merge la bucataria germana nu merge si la cea spaniola.
- Unde ati copilarit?
- M-am nascut la Varias, la 40 km de Timisoara, si am inceput scoala la Sanicolau Mare, acolo unde s-a nascut Bela Bartok, sunt foarte mandru de asta. La Timisoara am facut liceul de muzica. Sunt de educatie banateana, de influenta muzicala germana, toti profesorii nostri veneau cu scoala de la Dresda sau Leipzig. Noi aveam mai putina televiziune pe vremea aceea, am citit mult, am vazut mult film.
- Dintre povestile romanesti, care v-au placut mai mult?
- Tot ce este Creanga, Ispirescu. Chiar ma gandeam la basmul romanesc, la atitudinea romanului fata de miraculos, fata de fantezie. Este imposibil pentru romani sa fi inventat povestea lui Dracula. Romanul are alta atitudine fata de diavol. Daca citim povestile lui Ion Creanga, diavolul e altceva decat cel de care ne e frica.
- Ne ducem acum spre Europa cu ce avem noi?
- Este foarte bine ca exista aceasta diferenta. Este absolut normal sa apartinem culturii europene prin tot ceea ce suntem geografic, cultural si istoric. Cred ca suntem o foarte buna tranzitie intre Orient si Occident.
- Dumneavoastra unde va situati?
- Pentru americani sunt un francez, pentru ca sunt in Europa, pentru francezi sunt un american, pentru ca lucrez pentru Disneyland, iar pentru cativa prieteni sunt un roman care incearca sa se adapteze.
Interviu realizat de Amalia Enache
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
