Inca de la primul contact cu obiectul pe care cu prietenie mi l-a trimis de la Paris pianistul, muzicianul, artistul Paul Staicu, orasul in care-si desfasoara jucausa si prodigioasa activitate de aproape douazeci de ani, am simtit - datorita aspectului vizual si titlului simplu si scris cu corp mare - ca am venit in contact cu o Idee. De pe coperta intai, din fundalul rosu aprins, se detaseaza cautatura revoltata, dezaprobatoare, patimasa, in sfarsit... diferita, a doi muzicieni: pianistul Paul Staicu si violoncelistul Laurent Cirade, sugerand ideea de Duel - titlul albumului, al show-lui, al ideii.
"Ei bine, doamnelor si domnilor, gata! Vazuta de noi, situatia a devenit mult prea grava si falsa, asa ca ea nu mai poate fi tratata cu seriozitate", par sa transmita - nu doar de pe coperta - cei doi muzicieni. Ceea ce urmeaza insa depaseste orice inchipuire. O imersiune in dimensiunea ludica a actului interpretativ, provocata si sustinuta cu virtuozitate, talent si bun-gust, pusa sub semnul ideilor clocotitoare ale celor doi virtuozi intr-ale muzicii, indiferent de gen. Cele nouasprezece numere ale spectacolului te poarta - inutil sa spun ca nu simti cand trec cele o suta de minute ale show-ului - prin impresionisti, neoclasici sau romantici (Satie, Stravinski, Prokofiev, Bizet sau Faure), world music, jazz, muzica de film sau folclor romanesc - de altfel Paul Staicu isi sustine partitura dramatica in romaneste, spre deliciul publicului (francez), care, la momentul filmarii show-ului, a umplut pana la refuz sala de la Comedie de Champs Elysees - jongland cu parafrazele, demitizarile, aluziile, trecerile imprevizibile sau jucandu-se pur si simplu.
Fiind un lucru bine facut, bineinteles ca cei doi nu sunt singuri in aceasta productie, unde regia este semnata de Agnes Boury, scenariul reprezinta opera colectiva a lui Laurent Cirade, Agnes Boury, Paul Staicu si Richard Hyung - Ki Joo, semnatura finala de realizator fiind data de Sebastien Cirade. La superlativ se situeaza, de asemenea, si filmarea spectacolului, montajul, captarea si mixajul sonor.
Cei doi sunt simultan exceptionali muzicieni, parteneri, actori, adversari, prieteni si, deloc in ultimul rand, muzicieni profunzi. Pentru ca, asa cum sta bine unei destainuiri, ea rade de ceea ce nu poate plange. Elegia de Faure, interpretata dintr-o data cu toata fervoarea clocotitoare a tragismului romantic al partiturii, smulge uralele publicului care fusese cu doar cateva clipe in urma purtat pe teritorii fara de limita ale umorului.
Ceea ce pare insa cu adevarat minunat este ca, teoretic, dar nu numai, acest DVD si mai ales acest spectacol ar putea fi aduse si la noi. Cu siguranta, spectacolul ar avea un succes teribil pe scena oricarui teatru din centrul Capitalei, iar DVD-ul in orice librarie. Aviz aducatorilor de cultura interesati de produse mai putin la indemana decat baletul clasic cu Teatrul Balsoi din Moscova.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
