La Museu Coleccao Berardo din cadrul impozantului si modernului Centru Cultural Belem din Lisabona a fost deschisa, in intervalul 16 noimebrie 2007-17 februarie 2008 interesanta expozitie UM TEATRO SEM TEATRO. Intr-o prezentare multimedia, atractiva si informativa, erau trecute in revista experimentele teatrale - sau ceea ce era considerat a face parte din sfera teatrului - din ultimul secol. Se incepea cu proiectii de filme de divetisment sau jurnale de actualitati din perioada "marelui mut" care pregateau terenul pentru filmele suprarealiste ale lui Dali, Bunuel si Rene Clair.
Un loc special a fost acordat filmelor produse de comedianul bavarez Karl Valentin (1882-1948) care, desirat si cu nasul in vant, starnea hohote de ras cu umorul sau absurd ori cinic pana la cruzime, umor ce l-a influentat pe dramaturgul Bertolt Brecht si si-a pus amprenta pe miscarea culturala a Republicii de la Weimar.
Aportul lui Oskar Schlemmer (1888-1943) la primenirea artei spectacolului prin fondarea, in 1922, a Teatrului de la Bauhaus era evidentiat prin fotografii din productiile sale si prin schitele costumelor purtate in acestea. "Baletul Triadic" a revolutionat conceptia asupra dansului si a scenografiei aferente. Fiind vorba de "dansuri cu arcuri", costumele erau facute din fire de sarma ce confereau cinetism prin ele insele, la simpla aparitie a personajului. Fundalul scenei complet neutru - o draperie neagra - facea sa se decupeze pe el siluetele ciudate ale actorilor-balerini in evolutia lor ce impletea pantomima cu gesturi rupte, descompuse, si dansul modern, dezlantuit. Alte personalitati care au avut o contributie esentiala la modernizarea spectacolului au fost Vsevolod Meyerhold (1874-1940) si Antonin Artaud (1896-1948) cu al sau Teatru al Cruzimii. Ca mijloc de protest fata de miscarea oficiala, oamenii de teatru polonezi au creat un curent alternativ de mare forta: in 1955, Tadeusz Kantor (1915-1990) a inaugurat, la Cracovia, Teatrul Cricot 2 iar Jerzy Grotowski (1933-1999) a initiat Teatrul Laborator, unde au fost puse in scena piesele Shakuntala (1960) si Apocalips cu figuri (1968) unde a beneficiat de colaborarea scriitorului Ludwik Flaszen si a arhitectului scenograf Jerzy Gurawski.
Minimalismul ce a pus, la un moment dat, stapanire pe productiile plastice, a fost asimilat spectacolului teatral prin happening si instalatii, aici remarcandu-se Joseph Beuys cu al sau Festum Fluxorum Fluxus, ce s-a desfasurat la Dusseldorf, in 1963. Unii au folosit si actori pentru asemenea opere perisabile, precum James Coleman (n.1941) in So Different... and Yet (1980).
Expozitie foarte complexa si acaparatoare prin traiectele pe care le propunea - de la scenografie si fotografie din spectacole la spatii unde se derulau casete cu filme ori piese experimentale, de la programe de sala si afise la cronici de ziar si exegeze adunate in volum, UN TEATRU FARA TEATRU a fost evenimentul cultural de mare anvergura ce a urmarit relatia de interdependenta dintre arta dramatica si artele vizuale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
