Artistul Roman Tolici este unul din exponentii acestei misterioase unde de soc, care, pornita de dincolo de marginea de rasarit a lumii noastre, loveste cand si cand Romania. In mentalitatile ei mereu necumpanite, adica, uneori suspicioase si sceptice, alteori prezumtioase si presarate cu vanitati ieftine. De pe urma careia, e adevarat, ne dezmeticim greu, dar pana la urma ne luminam. Acest copil al Orheiului, ivit pe malurile Rautului, a legat de gura neincrederii noastre nationale un capastru magic. Cu care, de fiecare data cand suntem gata sa cadem in haul melancoliei, fie a nimicului, fie a enormului, el se strecoara parsiv si ne umbla la butoanele fiintei nationale. Strunind-o inspre nadejdea mantuirii si promitandu-ne, in acelasi timp, celebra corectie regionala: "o mami di bataii".
Roman Tolici a cucerit mediile artistice romanesti in primul rand prin nonsalanta exprimarii, care oscileaza aiuritor de repede intre insolenta vampirica si bascalia inteligenta. Apoi, prin usurinta cu care a dezvirginat toate tabuurile exprese pe care se construisera pana atunci mirajele noastre de altitudine, de pudibonderie si de crestinism onctuos. Prejudecati create anume ca sa mentina mentalul colectiv intr-o confuzie dirijata. Benefica pentru unii, insa paguboasa pentru cei mai multi dintre noi.
"Brandul" Tolici (am auzit pe strada, de "Zilele Bucurestilor", chiar constructia "se da Tolici la Muzeul National", de o familiaritate de care stiu ca se bucura doar marile nume ale culturii!) contine felurite straturi de expunere. De la pictura, desen, grafica si banda desenata pana la fotografie, poezie, proza si eseu, artistul se exprima nestavilit, in suvoaie de imaginatie ce nu se ostoiesc decat daca sunt parcurse. Expozitia de la Muzeul National de Arta Contemporana este, prin generozitatea curatoriala a institutiei ce o gazduieste, si un soi de ravna in plus a artistului inspre a se lasa scotocit cu ochiul in toate ungherele sale creatoare. Altfel spus, o ipoteca pe intrebarea "Mai e ceva de vazut?".
Da, mai este. Pentru ca, reunind trei cicluri din tablourile sale (chit ca unele au mai fost expuse la "H'Art", la "Posibila" sau la "Brukenthal"!), adica Park, Action si Barber's Shop, Roman Tolici se supune unei exigente intalnite adesea la artistul aflat in prag de maturitate: sinteza. Departe de a fi o retrospectiva, cele trei ipostaze ale realitatii (fanteziste sau nu) pe care o percepe ochiul artistului sunt, in fond, straturi ale arheologiei sale interioare. Dintr-un soi de onestitate blanda, el este gata sa se lase "citit", cum suna titlul expozitiei, "cel mai probabil maine". Pentru ca astazi, la 34 de ani, dupa ce a trecut pragul christic (vorba titlului unei carti din vechime a lui Radu Cosasu, "Omul la 33 de ani scapa"!), orice artist simte nevoia sa se adune. Sa se re-culeaga pe sine."Park" este un eseu cu chei multiple despre conceptul de natiune (care, marturisea autorul, a inceput sa-i devina "din ce in ce mai absurd"). Fiecare surprinsa de ziua ei nationala. Un tablou din Manhattan, plonjare asupra unui scuar dominat de o relaxare pasnica, fara artificii, gratia sportiva (Spania), insula mica, dar cuprinzatoare (Marea Britanie), Rusia ca o persiflare a genericului de la "Mosfilm", Japonia sumbra, enigmatica si ploioasa, Germania tandemului industrie-natura, Franta - peisajul care se termina in zenit, Moldova - pilonii unui pod ce nu va fi realizat niciodata, Uniunea Europeana, inecata intr-un albastru evident. Si, in fine, Romania, un semafor in ceata, pe rosu (care-i sugereaza autorului "piedica pesimismului mioritic ce ne caracterizeaza. Ceata este misterul nostru interior, ce urmeaza a se risipi, pentru a descoperi Piata Victoriei, in care semaforul va arata cu siguranta si culoarea verde").
Ciclul de lucrari Action (fiecare dintre ele se intituleaza One..., one winter, one smoke, one play, one sound etc.!) trimite la o viziune structurala "cinematica" asupra unui moment pe care autorul are puterea (si rabdarea, adaugam noi!) de a-l fragmenta in fotogramele de baza. Nu fara mici apropouri simpatice (de exemplu, One platform pare a fi o ironie la Sosirea unui tren in gara al Fratilor Lumire, numai ca trenul lui Tolici nu vine, ci pleaca, iar, in plus, pe el scrie "Moldova"!).
Seria de alb-negru Barber's Shop este un pariu sarcastic cu imaginatia. Ea cuprinde, in opinia curatorului expozitiei, Oana Tanase, 40 de "portrete fara masca". Ele apartin unor personalitati din istoria umanitatii, toate cunoscute mai ales dupa barba sau mustata lor. Tolici recurge insa la un artificiu si le imagineaza fara aceste atribute notorii. Portretele lui Nietzsche, Marx, Hendrix, Tolstoi, Hugo, Lenin, Pasteur sau Usama bin Laden, ale caror fizionomii sunt recompuse perfect, arata, spune artistul, ca niste "busturi monumentale, singurul indiciu fiind prenumele personajului; ce-i uneste pe toti este functia unui tipar in memoria colectiva, influenta lor modificatoare asupra umanitatii".
O intalnire cu opera lui Roman Tolici este intotdeauna o sarbatoare terapeutica. Descoperi ca el e totul si ceva in parte. E poetul hai-hui, e fotograful nazuros cu lumea, e pricinosul privirii piezise, e vrajitorul ce macina apusul si-l face rasarit.
*) Roman Tolici, Cel mai probabil maine, pictura, MNAC
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
