Ziarul Neconventional (gandit si editat de Paula Ribariu) este o altfel de publicatie. Ce da de gandit mult mai mult decat o pagina de jurnal tiparita. Ea este alcatuita din “articole” care, fiecare in parte, vor dura, cu flexiguranta (caci totul depinde de variatia certitudinii!), o vesnicie. Elemente disparate din opera a noua artisti plastici, raliati la o “directiune”. E adevarat, numai aceasta este trecatoare, pentru ca dureaza atat cat tine expozitiaa. La finele ei, asa cum se intampla de regula, autorii isi iau fiecare fragmentul de opera in spate, il duc frumos la institutia destinului personal si apoi il asaza pe simezele patrimoniale.
Continutul acestui “ziar” ce aboleste tiranic orice conventie este la fel de variat ca si cel al unei aparitii diurne de presa scrisa. Are rubrici, are gusturi, are pasiuni, are culoare, are atitudine, are vizionarism, are ambitie. si, deloc de neglijat, are volum. Pentru initiatii cafenelei, de pilda, pasionati de farmecul discret si inalienabil al spatiului acesta sacru, experimentul de la GalateCa provoaca acelasi fosnet inconfundabil, aceleasi delicii (aproape cosmice!) ca si lectura cotidianului de hartie. Invaluita, bineinteles, in aburii exotici ai unei cafele gustoase, la nisip.
Citit insa in codexul locului (initial si la urma urmelor, o galerie de arta!), Ziarul Neconventional este o expozitie ce reuneste lucrari de pictura, acuarela, grafica pe computer, fotografie, obiecte pictate si instalatii. A carei marca indelebila este ineditul stradaniei unei reale “unitas multiplex”, dublata de o anume gratie spirituala. Fiecare proiect in parte este incheiat de o semnatura de autor cu totul originala. Atat de puternica, incat ea poate fi lesne recunoscuta si la o lectura mentala “post festum”. Deci, impresia de verosimil se ingemaneaza cu una de omogenitate. Chiar daca de circumstanta. Insa fasta.
Ea, circumstanta, sarbatoreste, pe rand, ca intr-un caleidoscop, acuitatea vizuala a panzelor maestrului Ervant Nicogosian (un pictor aproape orb, dar ai carui ochi secreta in continuare amestecuri de culoare incredibile!), peisajele alburii, laptoase, evanescente, de o curatenie aproape mistica, ale lui Horea Pastina, acuarelele ferme ale lui Constantin Abaluta (despre burgul Sighisoarei ascuns, amenintat de o ruina nedemna!), vitraliile lui Cristian Ditoiu, anemiate de o lumina in care culorile sunt parca tot mai ostenite (o noua tema a extinctiei?!), manifestele de un revolutionarism poate prea jovial, semnate de Mircea Bochis, instalatia elastica de arcuri metalice subtiri si delicate (intitulata Pelicule minimale), a designerului Radu Comsa, uriasul triptic de lemn al Danielei Chirion (Rosteste-mi numele si voi trai in veci!), decorat pana la satietate cu fotografii vechi sau noi din biografia artistei (ca o catapeteasma a existentei, in care se amesteca parfumuri de epoca, versuri, complexe freudiene, citate, colaje, proza si duiosii!), straniile tablouri cu grafica digitala ale lui Nicolae Makovei (ciclurile Genesis, Himerion si Cosmogonie), viziuni sapientiale pure, ale caror profunzime rece si anxietate de expresie provoaca veritabile aritmii la perceptie. Si, in fine, topos-ul angelizat (ceva intre instalatie si altar) de catre Paula Ribariu, in care surprinde emotional simbioza solemna dintre monumental (lemn pictat, sculptura) si fragil (carton, hartie)... Gata!
Grabiti-va! La GalateCa a aparut o noua editie a unui ziar cu minte. Pentru minte.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
