Probabil ca aspectul cel maiuimitor al Parisului, orasul tuturor luminilor si capitalaeuropeana a artelor, orice s-ar zice si oricat ar fi sporitpretentiile concurentiale venite dinspre Londra si, mai ales,Berlin, este capacitatea sa de a se recunoaste mereu uluit.Metropola care dicteaza gustul literar si artistic al momentului,si care aduna, probabil, in patrimoniul sau muzeal cele maistralucite opere plastice ale lumii, are talentul (sau poateeleganta, ori civilitatea...) sa nu sufere o clipa de suficienta.Stie sa cultive admiratia inalta pentru operele artistice venitedin alte zari, si nu uita sa jubileze atunci cand poate oferilocuitorilor sai, dar si oaspetilor ocazionali, prilejul de acontempla opere necunoscute ale unor autori de care colectiile salepermanente (in primul rand Luvrul, dar si Musée d'Orsay, Le PetitPalais, muzeul Jacquemart-André sau Beaubourg - Centre Pompidou)sunt doldora.
Asa se face ca, intr-un scurtsejur parizian de la mijlocul lunii septembrie, am fost asaltat,inca din prima zi de vizita, de stirile, aparute "à la une" inmarile periodice culturale (L'Oeil, Connaissance des Arts), incotidiene (Le Figaro, Le Monde, l'Humanité) sau la radio, privinddeschiderea unei expozitii-eveniment: "Breughel, Memling, VanEyck... La collection Brukenthal". Asta ca sa nu mai vorbim despreafisele raspandite prin tot orasul, pe marile bulevarde sau instatiile de metrou (vezi foto 1). Un tam-tam mediatic care aproapeca plaseaza intr-o arie secundara marile expozitii tematice de laLuvru ("Rivalitati la Venetia: Titian, Tintoretto, Veronese") saude la Beaubourg ("elles@centrepompidou").Gazda expozitiei: muzeulJacquemart-André, unul dintre cele mai prestigioase ale urbei.Cladirea muzeului, situata in preajma bulevardului Champs Elysées,a fost ridicata la sfarsitul secolului al XIX-lea in noul Paris allui Haussman, de catre Edouard André si de catre sotia sa, NélieJacquemart, si adaposteste colectiile cuplului de colectionari:arta franceza (Fragonard, Vigée-Lebrun, David), pictura flamanda siolandeza (Rembrandt, Van Dyck) sau italiana (Bellini, Uccello,Botticelli sau Perugino), piese de mobilier sau decoratiuniinterioare. Iata cum prezinta organizatorii noua expozitietemporara: "Muzeul Jacquemart-André gazduieste, intre 11 septembrie2009 si 11 ianuarie 2010, capodoperele colectiei Brukenthal, unadintre cele mai importante ale Europei Centrale, colectia carereuneste opere flamande ale celor mai mari maestri dintre secoleleXV si XVII: Van Eyck, Jordaens, Brueghel, Memling sau Teniers".Iata si prezentarea lui Samuel von Brukenthal: "Baronul a fost, anila rand, un sfetnic apropiat al imparatesei Maria Tereza. Dupa olunga cariera in domeniul politic a devenit, in 1977, guvernatorultinutului sau natal: Transilvania. Foarte de timpuriu cunoscutdrept un colectionar insatiabil, a achizitionat circa 16.000 decarti pretioase, un mare numar de obiecte de arta, aproape 800 degravuri si 1.200 de tablouri. Colectia sa, constituita cu ajutorulunor negustori si specialisti in arta, a beneficiat si de catevaopere oferite de insasi Imparateasa. Deschis publicului in 1817,Muzeul National Brukenthal, unul dintre primele din Romania," afost la origine resedinta baronului (1721-18030)". Ceea ce poate nueste indeajuns de cunoscut publicului roman (si ceea ce aconstituit, de asemenea, o delicata nada de marketing), este faptulca: "Pentru intaia oara in istoria sa, Muzeul National Brukenthal,imprumuta un ansamblu de cincizeci de opere. Aceasta expozitieconstituie o adevarata descoperire si o ocazie unica de intalnirecu capodoperele colectiei Brukenthal".
Expozitia a fost organizata subcomisariatul lui Jan de Maere (un specialist in arta flamanda asecolelor XVI-XVII, care poseda propria galerie pariziana, si care,recent indragostit de Romania, si-a cumparat o proprietate in satultransilvanean Daia, sat unde, incepand din acest an, se desfasoaracursurile Universitatii de Vara, si unde expertul a tinut, in varaaceasta, cateva prelegeri) si al lui Nicolas Sainte Fare Garnot,conservator al Muzeului Jacquemart-Andre, si a prezentat, in afaraselectiei de pictura flamanda, potrivit unui traseu atat tematiccat si cronologic, piese din alte scoli de pictura (Titian, LorenzoLotto sau Johan Georg Hinz).
Iata o lectie de managementcultural pe care, mie cel putin, Parisul inca nu mi-o oferise. Olectie a carei morala paradoxala este ca trebuie sa strabati 2.000de kilometri ca sa (re)descoperi minunatiile din propria ograda.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
