Artistul cerebral e o specie mai curand rara in cuprinsul artei romanesti, desi, de cand tot mai multi artisti isi dau doctoratul, iar criticii se recicleaza in artisti, se deseneaza in perspectiva o mutatie in tipologia artistica.
Alexandru Chira nu face insa parte din acest ultim lot, fiind cunoscut de multa vreme, cel putin printre cei din interiorul breslei, ca un stralucit manuitor al ideilor si cuvintelor. Spiritul lucid si iscoditor, apetitul speculativ ale lui Alexandru Chira l-au singularizat printre confrati. Inca de la inceputul anilor '70, a simtit nevoia sa secondeze lucrul sau cu si asupra vizualului de reflectia scrisa, mediu familiar in care se misca cu o dezinvoltura de prestidigitator. Unul dintre adagiile la care Chira revine adeseori, asumat ca program personal, este cel al lui Leonardo despre pictura ca "lucru al mintii", "cosa mentale". In egala masura fondator pentru nucleul problematic de interes al pictorului este tot atat de faimosul dicton al lui Horatiu, drag artistilor Renasterii, "ut pictura poesis", care statua relatia dintre pictura si poezie. Pentru ca, in ceea ce il priveste pe Chira, intre cuvant ca impuls initial al complicatului proces de geneza al configuratiilor vizuale si acestea din urma domneste o relatie de interdependenta aproape magica.
Un volum substantial aparut la editura Charmides in 2007 aduna, intr-un prim capitol, texte memorabile, incepand din anii '70 si pana astazi, pe teme diferite de arta romaneasca si straina, publicate majoritatea in revista Arta, elemente ale propriei arte poetice in al doilea, dialoguri si interviuri date de-a lungul anilor, in al treilea, si articolele polemice de dupa 1990 in ultimul.
Pictura lui rece, fara voluptati cromatice sau de materie, epura geometrica corectata de reverie poetica, se dezvolta, neliterar totusi, dupa un scenariu bine pus la punct dependent de idee, de proiect, de utopie.
Irealitatea artei lui Alexandru Chira a prins totusi corp si poate fi experimentata la Tauseni, in satul lui natal, unde cu eforturi greu de inchipuit si fara vreo finantare oficiala a ridicat, dupa 1990, De-semne spre cer pentru ploaie si curcubeu, constructie stranie, amestec halucinant de Disneyland si decor de film SF, in care utopicul, spiritul ludic si poezia se intalnesc urmand o complicata trama personala, un fel de vis in stare de veghe pe care Chira il cultiva din copilarie dezvoltandu-l aluvionar pana astazi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
