Putea fi un bestseller. Are multerotism (e drept, la limita morbidului), lascivitate vintage,marketing inteligent, şi se bucură de două semnături care ar puteavinde orice: Bettina Rheims (fiica academicianului Maurice Rheims,autoarea portretului oficial al lui Jacques Chirac) şi SergeBramly. Dar este un antibestseller. In primul rând din cauzaimaginilor excesiv de preţioase, de căutate, de chinuit culturale,şi, in al doilea, din pricina preţului prohibitiv. La noi ar fifost accizat ca produs de lux (costă 750 de euro). Albumul "Rose,c'est Paris" (foto 6), ultima producţie a cuplului (actualmentedoar profesional) amintit, este, in intenţia autorilor, un romanfotografic şi a apărut la Taschen. Este vârit intr-o valijoarăcochetă, e insoţit de un DVD (cu filmul "romanului", la fel deimportant in economia ansamblului ca şi cartea, şi care arată,potrivit lui Branly, "tot ceea ce scapă imaginii fixe"), de untrandafir şi de alte obiecţele adunate, suprarealist sau cuanasâna, cum doriţi. Dar, cum bine spunea un comentator, mergând peurmele lui Magritte: "Ceci n'est pas un livre, ceci n'est pas unfilm!" Ce pare sigur, ca gen, este doar expoziţia foto careinsoţeşte romanul/film şi care este deschisă, până pe 11 iulie, lasediul Bibliotecii Naţionale a Franţei, sala Richelieu.
Monografie fotografică a unuiParis secret, şi, in acelaşi timp, lungmetraj pe suport DVD, "Rose,c'est Paris" este o operă in două formate diferite care intră inrezonanţă şi se completează. E un portret alb-negru al OraşuluiLumină, o călătorie pe urmele unor fantome celebre (André Breton,Jean Cocteau, Dali, Man Ray, Albert Cohen), inţesată de fantasme,locuri secrete, de norişori de opiu, păpuşi gonflabile, sicrie,interioare savant părăginite, catafalcuri, săbii, spade, pumnale şililieci impăiaţi, şi, mai ales, superbe trupuri de doamne şidomniţe, dezgolite cu schepsis şi arătând goliciune cât trebuie casă inteţească dorinţa (o perspectivă mult mai artistă decât inultimul album al Bettinei, "Le livre d'Olga" - prezentat in aceastărubrică si care friza pornografia). Zânele, parşive, senzuale,tulburător-letale sau pur şi simplu moarte (vezi foto 2, infăţişândnurul unei blonde intinse pe gazon, cu un turn Eiffel infipt ca unstilet intre umeri, şi intitulată "Paris m'a tuée") suntinterpretate fie de starlete superhot, fie de nume celebre, de laMonica Bellucci la Naomi Campbell, Valérie Lemercier sau maitrecuţica Charlotte Rampling. Ficţiunea fotografică a fost ţesutăin complicitate cu scriitorul Serge Branly, autorul scenariului.Iată ce spune Bettina despre munca lor la două mâini: "Am fostintocmai lui Souvestre şi Alain, creatorii lui Fantomas. Ei aveaubirourile unul deasupra celuilalt, exact ca Serge şi cu mine, şiunul scria paginile cu soţ, iar celălalt pe cele impare. Treizecişi şase romane de treizeci de mii rânduri, intre 1911 şi 1913,intr-un soi de delir creativ, cu trame halucinante".
Titlul aventurilor lor parizienecomune vine, desigur, de la Marcel Duchamp şi de la celebrul săucognomen "Rose Sélavy". In acelaşi timp, "Rose, c'est Paris" poatefi citit şi ca Rose séparées, nu de alta, dar povestea imaginată deBranly & Rheims este aceea a două surori gemene care au fostbrutal despărţite ("separées" inseamnă şi "c'est pareil"): R.ajunge acasă, intr-un apartament devastat, iar acolo işi dă seamacă sora ei geamănă, B., a fost răpită. Incepe o căutareinfrigurată, ca o poveste poliţistă onirică, pe străzi princabareturi şi cafenele, prin uzine dezafectate, hoteluri uitate şibordeluri reconvertite, intr-un Paris al anilor 30, alavangardelor, izvorul primordial al tuturor marilor creaţii alesecolul XX (şi pe care Branly il compară cu Atena lui Pericle).Până la urmă nu ştim precis dacă B. a fost răpită sau a fugit debunăvoie, dacă e moartă sau vie, dacă totul e realitate sau coşmar.Iar ca lucrurile să se complice şi mai tare, scenariul iniţial afost imbogăţit cu o pletoră de trimiteri livreşti, de omagii şiecouri suprarealiste, de titluri in dodii dada, gen Duchamp, dejocuri de cuvinte şi de acorduri lirice. Totul in baia turceascăplină de voluptăţi stranii şi genial indecente care făcea deliciulpublicului in romanele seriei Fantomas. O carte, in care, până laurmă, cel mai indecent lucru este insă preţul. Scuze că vă perturblibidoul, dar 750 de euro inseamnă zece pensii minime in România.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
