Nu doar paleontologia reptilelor e spectaculoasa, ci si cea umana. Spectaculoasa ca aventura a gandirii si imaginatiei, fiindca din doi dinti fosilizati si un fragment de vertebra trebuie sa ghicesti un contur cranian si un profil corporal la distanta de sute de mii de ani de momentul cand umanoidul in cauza si-a incredintat urmele materiale pamantului.
E un "sport" dificil, un exercitiu de inteligenta proiectiva si in primul rand o stiinta care tinde sa faca ordine in preistoria umana, construind arborele genealogic al omului ca specie. Pe fiecare din crengile acestuia sta, daca nu un stramos in linie directa, in orice caz o intruchipare distincta a tendintei de umanizare. Un pretendent.
Preistoria omului se scrie prin descoperiri antropologice specifice, cu conditia ca ele sa-si ocupe locul cuvenit intr-o dezvoltare coerenta - ceea ce nu intotdeauna s-a intamplat. Fosilele de pitecantrop, de neandertalieni, chiar si cele ale omului modern au iesit la lumina in secolul al XIX-lea, cautandu-si pe bajbaite un loc in schema. Insasi schema initiala era mult simplificata, parand a conduce direct, de la "veriga lipsa" a lui Darwin, spre portretul stilizat al omului de azi. Intre timp, schema s-a complicat, unele figuri au fost trimise discret pe ramuri laterale, care sunt totodata si niste culoare infundate, departe de ramura care ne intereseaza pe noi. Alte fosile, iesite la lumina mai incoace, au incalecat de la inceput crengi fara speranta, iar unele, dovedite mult mai vechi decat pitecantropul, au impins radacina arborelui simiano-uman mult inapoi in timp, cu milioane de ani.
Toata povestea asta complicata, cu rubedenii mai apropiate sau mai indepartate, mai norocoase ori in mod categoric batute de soarta, s-ar fi scris poate altfel, cu mai putina savoare si talent, in absenta din scena a unei familii ilustre de cercetatori, care domina antropologia in secolul XX: cei trei Leakey - Louis, Mary si Richard, fiul lor. Descoperirile lor si-au avut originea in sapaturi africane, mai ales in Valea Olduvai, paradis al fosilelor umane si al uneltelor stravechi, iar in cele din urma in Tanzania, printre diverse urme animaliere fosilizate, intre care si dovada ca hominizii umblau in pozitie verticala inca de acum aproape patru milioane de ani. E greu de crezut ca ar fi fost mai indicat pentru aceasta exotica aventura a stiintei altcineva decat acest Louis Leakey, fiu de misionari stabiliti in Kenia, el insusi nascut pe pamant african si crescut in traditiile tribului kikuiu, dar pe care studiile de antropologie de la Cambridge l-au intarit in convingerea ca, asa cum sustinea darwinismul, Africa e leaganul speciei umane si doar acolo trebuie cautate cele mai vechi urme de hominizi.
Cat despre Mary, tanara rebela care avea la activ doua eliminari din scoli catolice engleze si nici o diploma universitara, e interesant sa se stie ca institutii academice cu prestigiu se bateau la un moment dat sa-i ofere titluri de doctor honoris causa, recunoscandu-i meritele personale in cercetarile incepute cu sotul sau si duse la bun sfarsit pe cont propriu. Se recunoaste astazi ca-i apartin nu doar descoperirea craniului fosil de Proconsul, maimuta din Pliocen, ci si celebrele resturi de Zinjanthropus, australopitec cu pretentii la cursa spre umanizare, chiar daca ramura cuvenita lui e doar paralela cu cea unde sta catarat cu temeinicie Homo habilis.
Astfel, din inflacararea stimulatoare si contaminanta a lui Louis Leakey, ca si din devotiunea metodica rezervata de Mary Leakey corvezilor pretinse de sapaturi, arborele originii si evolutiei umane s-a profilat treptat, implinindu-se si castigandu-si locul in contextul actual al stiintelor despre om. Ca orice fapt stiintific acceptat la un moment dat, e posibil ca viitorul sa-i aduca modificari, iar Mary Dr. Leakey, cu o modestie castigata parca pe masura ce succesele cercetarilor ei impuneau recunoasterea publica, era prima care sa atraga atentia asupra faptului ca multe se perimeaza, lasand loc pentru evaluari mai exacte, ca si pentru solutii mai inspirate. "Sunt atat de multe lucruri pe care nu le stim - scrie ea - si cu cat stim mai mult, cu atat intelegem mai bine cat de gresite ne erau vechile interpretari."
Un exemplu de cat de usor te poti insela in paleontologie ni-l furnizeaza francezul Marcellin Boule, unul din primii savanti confruntati cu scheletul cunoscut drept "Batranul" din La Chapelle-aux-Saints. Oripilat, el vede acolo un hominid totalmente lipsit de inteligenta, care umbla cu genunchii adunati, cu capul tesit scapat in fata si tinandu-si degetul mare de la picior departat, asemeni cimpanzeilor. Cat pe ce sa arunce pe alta creanga, rezervata unor fapturi infinit mai primitive, un biet neandertalian schilodit de artrita si care in mod precis n-avea vreo vina in faptul ca asemenea boli produceau monstruozitati osoase si in urma cu o suta de mii de ani.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
