Ziarul de Duminică

Victor piază-rea, ce faci pe şosea?/ de Stelian Ţurlea

Victor piază-rea, ce faci pe şosea?/ de Stelian Ţurlea

Autor: Stelian Turlea

25.11.2011, 00:04 79

Fred Vargas s-a născut la Paris, în 1957, şi este cea mai cunoscută autoare de romane poliţiste din Franţa. De formaţie istoric şi arheolog specializat în Evul Mediu, a început să scrie pe la mijlocul anilor '80. Trei dintre romanele ei au fost recompensate cu premiul International Dagger Award (unul dintre cele mai renumite premii literare din Marea Britanie, decernate romanelor poliţiste şi de suspans traduse în limba engleză), fiind primul autor care a înregistrat o asemenea performanţă. Numele real al autoarei este Frédérique Audoin-Rouzeau. Cărţile lui Fred Vargas se vând în milioane de exemplare în întreaga lume.

"Parisul se confruntă cu un maniac inofensiv. Toată lumea se amuză de acest lucru, dar faptul în sine este totuşi ciudat. De mai bine de patru luni, la Paris, cineva, se presupune că un bărbat, desenează în timpul nopţii un cerc mare cu cretă albastră, cu diametrul de aproape doi metri, în jurul câte unei rămăşiţe găsite pe trotuar. Singurele "victime" ale acestei stranii obsesii sunt obiectele pe care acest personaj le închide în cercul său, mereu în exemplar unic. Cele vreo şaizeci de cazuri pe care le-a furnizat deja ne îngăduie să întocmim o listă ciudată: douăsprezece capace de bere, o lădiţă pentru legume, patru agrafe de birou, doi pantofi, o revistă, o poşetă din piele, patru brichete, o batistă, un picior de porumbel, o lentilă de ochelari, cinci carneţele, un os de cotlet de miel, o rezervă de pix cu pastă, un cercel, un rahat de câine, un ciob de far de maşină, o baterie, o cutie de Cola, o bucată de sârmă, un ghem de lână, un inel de chei, o portocală, un tub de Carbophos, un rest de vomă, o pălărie, conţinutul unei scrumiere de maşină, două cărţi (Metafizica realului şi A găti fără să faci nimic), o plăcuţă de înmatriculare, un ou strivit, o insignă cu textul "Îl iubesc pe Elvis", o pensetă, un cap de păpuşă, o crenguţă dintr-un pom, un maiou, un film fotografic, un iaurt cu vanilie, o lumânare şi o cască de baie. O enumerare anostă, dar revelatoare pentru comorile neaşteptate pe care le rezervă trotuarele oraşului celui care le caută."

Imaginaţi-vă, prin urmare, că dintr-odată, pe străzile Parisului, încep să apară cercuri desenate cu cretă albastră, în mijlocul cărora se află câte un obiect pierdut, stingher. "Cercul este desenat, domnule comisar. Bine executat, ca şi cum tipul nu s-ar fi grăbit deloc. Înscrisul din jur e şi el complet. Mereu acelaşi: «Victor, piază-rea, ce faci pe şosea?» Nu ştiu mai multe deocamdată." Faptul intrigă pe toată lumea. Scrisul din jurul cercului este frumos, sugerând o persoană cultivată, fraza asta care îi aruncă pe psihologi într-un abis de întrebări, ziariştii scriu cu pasiune despre aceste întâmplări bizare, psihiatrii elaborează teorii care mai de care mai sofisticate, toată lumea e captivată.

Singurul care nu se amuză de acest joc aparent caraghios este comisarul Jean-Baptiste Adamsberg, pentru că ghiceşte cruzimea din spatele jocului şi pentru că simte că lucruri îngrozitoare se vor întâmpla. Într-adevăr, după o vreme, în locul obiectelor pierdute, în centrul cercurilor desenate, apar oameni asasinaţi, femei şi bărbaţi deopotrivă. Situaţie extrem de intrigantă pentru echipa de poliţişti care investigheză. Toate persoanele asasinate sunt oameni singuratici, fără rude sau de care aproape nimănui nu-i pasă. Printre suspecţi, o bătrână care urmăreşte zilnic anunţurile matrimoniale, se întâlneşte cu autorii anunţurilor şi este constant dezamăgită, un profesor de istorie specialist în Bizanţ, personaje admirabil zugrăvite.

Omul cu cercurile albastre este primul roman din seria ce-l are drept protagonist pe comisarul Adamsberg. E un roman scris admirabil, cu mult suspans, cu nade nenumărate pentru cititor, asasinul, personaj dezechilibrat, fiind cu totul altul decât cel pe care îl bănuieşti din loc în loc. Un roman care merită citit, într-o traducere impecabilă. Nu vom spune mai multe, doar e poliţist!
"Poveştile cu detectivi seamănă foarte bine cu legendele şi cu basmele - declara într-un interviu Fred Vargas. Poveşti impresionante, despre instincte şi emoţii, niciodată poveşti intelectuale. Ele sunt, de fapt, despre primejdiile vieţii (...). Le spun adeseori celor tineri că scopul unei poveşti nu e acela de a dezvălui cine ia banii şi cine face amor cu fata, ci - la fel ca în legendele medievale - scopul e cunoaşterea!

Fred Vargas - Omul cu cercurile albastre, Editura Trei. Traducere din franceză de Ileana Cantuniari

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO