Desi, ca fus orar, Berlinul se afla cu un ceas in urma Bucurestiului, Germania este fata de Romania intr-un viitor indepartat. Nu ma gandesc deloc la comparatii gen Mercedes versus Dacia Sandero sau orice autobahn versus Autostrada Soarelui. Ci la varsta mentalitatilor noastre. Da, ne aflam in aceeasi Uniune Europeana, dar in secole diferite.
Berlin, 1989. Odata cu Zidul (foto), a cazut si securitatea est-germana, STASI. In 1989, STASI avea un personal de 91 de mii de oameni la o populatie de 16,4 milioane. O imensa birocratie, de trei ori mai mare decat serviciile secrete ale lui Hitler din toata Germania. STASI a generat o cantitate incomensurabila de documente. Doar lista de nume din baza de date avea 5,6 milioane de pozitii. Prin septembrie 1989, STASI a primit ordin sa distruga arhivele. Dar prabusirea regimului a venit prea repede.
Cand toate tocatoarele electrice s-au ars din cauza suprasolicitarii, s-a trecut la ruperea manuala. 45 de milioane de documente (cam 5% din totalul arhivelor) au fost distruse. Noul guvern democratic a infiintat imediat Oficiul pentru Arhivele STASI (OAS).
Arhivele au fost descoperite imediat. Documentele tocate la masini erau imposibil de recuperat si au fost aruncate. Cele rupte manual s-au pastrat, desi atunci nimeni nu avea vreo idee despre ce s-ar putea face cu ele. Prioritare erau documentele gasite intacte. In 1994, OAS a ajuns si la sacii cu documente rupte manual. O cladire de trei etaje, cu o suprafata de 60 de mii de metri patrati, plina cu saci maro numerotati. In fiecare sac, aproximativ 40 de mii de fragmente de documente. In total, intre 600 si 700 de milioane de piese, fata-verso. In final, un puzzle de peste 1, 2 miliarde de bucati. Documentele datau dintr-o perioada cuprinsa intre anii 1940 si 1980: hartii scrise, fotografii, filme, polaroide, taieturi din ziare... O mare varietate de texturi si greutati, o imensitate de combinatii. OAS s-a apucat de o munca titanica - reconstituirea acestui gigantic puzzle, fara sa aiba la dispozitie insa imaginea finala. In 13 ani, pana in 2007, OAS a reusit sa reconstituie 620.500 de pagini - un total de 327 de saci. In acest ritm, s-a calculat ca ar fi nevoie de 700 de ani ca sa se reconstituie toate documentele.
OAS si-a dat seama de un lucru. Fragmentele rupte nu fusesera amestecate. Agentii STASI, modele de meticulozitate tipic germana, pusesera documentele rupte in aceiasi saci in care fusesera depozitate intacte anterior. Asta avea sa fie un mare noroc.
Bertram Nickolay este seful Departamentului Securitatii Tehnologiei de la Institutul pentru Sisteme de Productie si Tehnologie a Designului Fraunhofer - cel mai mare institut european de cercetari nonprofit, cu un buget anual de un miliard de euro si 56 de filiale numai in Germania. Cercetatorii de aici, de exemplu, sunt cei care au inventat codec-ul audio MP3, care numai in 2006 le-a adus un profit de 85 de milioane de euro din licente.
In 1996, Nickolay a vazut la televizor un reportaj despre OAS si munca lui titanica. Si-a dat seama ca era o problema ce putea fi rezolvata prin automatizare cibernetica. A trimis o scrisoare autoritatilor. OAS a lansat un concurs national: orice echipa de cercetatori care va veni cu o solutie computerizata rapida si eficienta de reconstituire a arhivelor va primi fonduri guvernamentale de cercetare. Institutul Fraunhofer a castigat un contract pe doi ani si finantare pentru un proiect-pilot pe 400 de saci cu fragmente de documente. "Nu este vorba de razbunare, declara Nickolay, ci de intelegerea istoriei." Germanii au un termen foarte complicat care denumeste o idee foarte simpla: "Vergangenheitsbewaltigung", adica "reconcilierea cu trecutul".
Poporul german tot exerseaza asta din 1945 incoace. Asa ca in 1990 era deja antrenat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
