Artista Paula Mitrache din Bari (Italia), consiliera primarului Michele Emiliano pentru relatia cu comunitatea romaneasca, este autoarea unei recente initiative – pe cat de insolente, pe atat de semnificative. Ea s-a gandit cum ar putea folosi cunoscutul simbol al maslinului – din Biblie si pana la Porumbelul lui Picasso – in armonizarea relatiilor dintre romani si italieni. Impreuna cu un sculptor local, a imaginat si realizat (pe cheltuiala proprie) un maslin din metal imitand lemnul, pe care l-a „plantat" pe largul trotuar din fata sediului Asociatiei Culturale „Dacia Nicolaiana" (via Pizzoli 55) a carei presedinta este. Botezat Arborele Iubirii si Pacii, maslinul gazduieste in ramurile sale niste lacatele speciale, cu numele tinerilor (si nu numai) gravat pe ele. O precizare: ideea folosirii unor astfel de lacatele este mai veche, iar suportul lor destul de banal; in Roma, de pilda, indragostitii le agata, din proprie initiativa, de un pod de peste Tibru. Cei ce le prind, insa, de ramurile originalului maslin – nu intamplator numit „Albero dell’Amore e della Pace" – fac acest gest si ca o angajare in promovarea bunei intelegeri, prieteniei si solidaritatii.
Cel dintai lacatel poposit pe ramura de maslin apartine insusi distinsului primar al orasului Bari, in semn de simpatie si sprijin pentru romanii din zona, dar si de apreciere fata de aceasta initiativa. Au urmat cateva zeci de tineri romani si italieni, precum si elevi si dascali de la licee din Italia, Turcia, Portugalia, dar si din Brasov si Botosani – Romania. Intre posesorii unei astfel de „iubiri sigilate" sunt si tinerii Raffaele Cipriani si Mirela Ursu, care au hotarat sa se casatoreasca (analize facute, acte incheiate!) urmand sa celebreze evenimentul in aprilie, in Italia, iar in august, in Romania.
Maslinul este „echipat" si cu doua cutii postale. Una primeste diversele povesti de dragoste ale tinerilor, dintre care cele mai frumoase vor fi premiate anual, de Sfantul Valentin si de Dragobete. Cealalta cutie va fi deschisa mai des, ori de cate ori va fi nevoie, pentru ca ea gazduieste plangeri ale femeilor umilite, nedreptatite, maltratate – in familie, pe strada, la locul de munca etc. – cazuri in rezolvarea carora artista Paula Mitrache si staff-ul ei se vor stradui sa le rezolve.
Zilele acestea, aflat intr-o vizita in Bari, a prins un lacatel al sperantei in Arborele Iubirii si Pacii, Excelenta Sa, domnul Razvan Rusu, ambasadorul Romaniei in Italia. Alaturi si-a aflat loc „sigiliul" domnului Vincenzo Divella, presedintele Provinciei Bari, care, urmand exemplul primarului Emiliano, a numit-o, la randu-i, pe compatrioata noastra Paula Mitrache in functia de consiliera a sa pentru relatia cu romanii. A "avizat" evenimentul, tot printr-un lacatel al bunei intelegeri, dl. Martino, asesor pentru politici de imigrare.
Cele mai proaspete lacatele apartin mult-apreciatelor artiste Sandra Milo si Caterina Costantini, aflate in zona, intr-un turneu cu piesa americana „Flori de otel". Cele doua indragite artiste si-au oferit ajutorul la realizarea unui spectacol inspirat de Albero dell’Amore e della Pace.
Ultima veste – si, poate, cea mai importanta – este aceea ca in oraselul Giovinazzo, din apropiere de Bari, luand exemplul romanesc, urmeaza sa fie „plantat" al doilea Maslin al Iubirii si Pacii – iar autoritatile au hotarat sa inscrie cele doua evenimente pe harta turistica a locului.
Pro Basarabia si Bucovina
Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina isi taie greu partie printre inimile romanilor, aflati de mai multa vreme intr-o simptomatica si paguboasa criza spirituala. (Nici la aceasta ora, dupa repetate interventii probatoare, aceasta importanta si necesara Asociatie nu a primit, din partea oficialitatilor romanesti, recunoasterea drept „institutie de interes public"). De aici, trimite mereu semnale luminoase Cenaclul literar-artistic „Ideal", condus de neobositul optimist Vasile Capatana, poet, regizor si pictor, stabilit dupa Revolutie in Bucuresti. Lunar, in Sala Marin Preda de la Centrul Cultural al Ministerului Administratiei si Internelor, au loc intalniri complexe, de la care nu lipsesc invitati din Basarabia.
Transcriu, spre exemplificare, tema catorva reuniuni – petrecute in acest an: 12 ianuarie: lansarea romanului „S©lavul din mine", de Vlad Vlas, precum si lansarea antologiei de poezie „Romania din suflet"; 9 februarie: „Seara de creatie a scriitorului Mihai Prepelita" – sustinuta muzical de tanara interpreta Diana Onofrei din Chisinau; 11 martie: „Arcadie Suceveanu, autoportret in versuri" – sustinut muzical de artistul Vasile Toparceanu; aprilie: Valeriu Matei – 50 de ani de foc"; mai: „Nicolae Dabija – curatul sunet al perfectiunii". Urmatoarele intalniri, pana la vacanta mare, sunt destinate poetilor George Calin si Vasile Capatana, precum si lansarii de carti, multe aparute in Editura Biodava, un loc important fiind consacrat regretatului scriitor Ion Vatamanu.
Intre participantii cvasi-permanenti, simpatizanti si sustinatori ai acestui fenomen spiritual, se numara: Radu Carneci, Victoria Milescu, Doina Ghitescu, Ana Ruse, Angela Saftoiu, Vasile Andru, Valentin Hosu-Longin, Aurelian Titu Dumitrescu, George Calin, Jipa Rotaru, Corneliu Zeana, Liviu Petrina, stefan Hostiuc, Cezar Panzaru, George Nistoroiu, Valeriu Graur, Nicolae Gutu, Dumitru Balan, Eugen Patras.
In paralel, Asociatia Culturala Pro Basarabia si Bucovina organizeaza si alte activitati de profil, ultima fiind Expozitia Internationala de Pictura, Sculptura si Textile, deschisa in Foaierul-Galerie „Nicolae Grigorescu" al Centrului Cultural MAI. Semn de larga deschidere spirituala si ospitalitate specific romaneasca – insusiri dominante ale sus-numitei Asociatii – notez mai jos numele si bastina valorosilor artisti plastici: Jolanta Krasnodebska, pictorita, Polonia; Natalia Nas, pictorita, Ucraina; Elvira Cemortan Volosin, tapisera, Basarabia; Anatol Danilisen, pictor, Basarabia; Grigore Sultan, sculptor, Basarabia; Nicolae Zambroiu, tapiser, Romania; Vasile Capatana, pictor, Basarabia-Romania; Ion Hultoana, pictor, Romania.
Despre acesta din urma, Ion Hultoana, as vrea sa spun cateva cuvinte in plus, indemnat si de faptul ca, in timp ce participa la expozitia colectiva, alaturi de colegii basarabeni, are deschisa si o „personala", la Galeria Cercului Militar din Bucuresti. Fost militar de cariera vreme de vreo 30 de ani, el aniverseaza, cu aceasta iesire pe simeze, si 50 de ani de activitate artistica, exprimata in peste o suta de expozitii personale si de grup, participari la diferite saloane, anuale, bienale etc. O anume insusire a penelului i-o surprinde colegul de paleta Ion taralunga: "Obligat sa traiasca o buna bucata de vreme in nesfarsitele intinderi de apa si de stuf, pe granita de la Marea cea Mare, Ion Hultoana descopera picturalitatea acestor locuri, subliniata de omenescul modestelor asezari umane".
Impresioneaza, la acest pictor al „singuratatii", culoarea vie a peisajului marin, alchimia fascinanta a cromaticii Deltei.
Cine aprinde lumina?
La ultima intalnire a Cenaclului s-a facut vorbire despre implinirea (la 27 martie) a 91 de ani de la unirea Basarabiei cu tara – pe care am celebrat-o si de data aceasta cu drapelele in berna. Evenimentul se petrecea dupa ce tara Basarabilor suferise 116 ani in „gulagul tarist". Straveche provincie romaneasca, Basarabia hotara, prin vot democratic, atunci, la 27 martie 1918: „de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu Romania". Din pacate, dupa 22 de ani, Basarabia avea sa fie smulsa din nou de la pieptul tarii-mama si aruncata, de data acesta, in „gulagul sovietic" – ca urmare a protocolului secret ce insotea Tratatul sovieto-german din 23 august 1939, intrat in istorie drept Pactul Molotov-Ribbentrop. Si, desi Gorbaciov si Parlamentul Rusiei denunta, in decembrie 1989, Pactul Molotov-Ribbentrop, Basarabia nu mai revine la tara-mama, erijandu-se ea insasi in „tara" – delimitandu-se de cealalta prin asa-zise „tratate de buna vecinatate". Intr-un astfel de moment – confuz, absurd, nefiresc – scriitorul basarabean Ion Druta ii adresa, la 20 noiembrie 1995, o Scrisoare deschisa lui Mircea Snegur, presedintele de atunci al Republicii Moldova (Basarabia) din care citez: „Tara din care ai coborat Dumneata, tara din care cobor si eu, tara la care tii Dumneata, tara la care tin si eu – se scufunda, treptat, intr-o bezna fara margini, fara fund, si e timpul sa punem problema: Cine a stins lumina in Moldova?".
…Cercetand mai atent, n-ar fi greu de descoperit „cioclii" care au stins lumina – si continua sa tina si acum Basarabia in intuneric, desi tovarasul lor de idei a vrut sa intre in istorie aidoma lui Aladin: „Lampa lui Ilici". Important este insa: Cine (re)aprinde lumina!? Adica acea faclie ce palpita in sufletul fiecarui roman basarabean – si care lumineaza anotimpul unui singur drum…
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
