Frederic Beigbeder tine mortis ca numele sau sa fie pronuntat Beigbede. De ce? Iac-asa! Nu-ti trebuie prea mult fler (cititi fle) ca sa-ti dai seama ca, o data intrat in universul contondent al cartilor sale, esti iremediabil captiv intr-o dictatura a bunului plac auctorial, a sentintelor inconfortabil definitive, a rasfatului si egolatriei scriitoricesti. Tot atatea obstacole pe care romancierul are insa miraculosul har de a le preschimba in surse de (mazochista) voluptate pentru cititor.
Specialist, cu diplome in regula, in marketing si publicitate, Beigbeder incepe, la numai 24 de ani, o prodigioasa activitate, care se deruleaza nu doar in spatiul competentelor sale atestate. Cronicar si moderator TV, critic ("In ce se recicleaza vampirii care sug sange? Uite asa am devenit critic literar.") si, nu in ultimul, rand scriitor, Fredo este polivalent profesional asa cum, in alt plan, este (sau se afirma) omnisexual. Copil teribil al literelor franceze din ultimii ani, socant nonconformist, stilist al lipsei de stil, impertinent si ultragiant, a devenit cunoscut mai ales datorita romanului 14,99 francs care a declansat (si) un urias scandal judiciar. Partea cea mai solida si mai specifica a operei sale este reprezentata, insa, de trilogia Marronier care, potrivit propriilor vorbe ale protagonistului (Marc Marronier, alter ego-ul autorului), poate fi rezumata dezarmant de simplu: "in primul volum ma indragosteam, in al doilea ma insuram, in al treilea divortam si ma insuram din nou". In planul actiunii propriu zise, de altfel, nici nu mai e ceva de adaugat. Asta e totul. Restul sunt aforisme detonante, sanctiuni peremptorii, scene de sex sau de inhalare de droguri, imagini de viata interioara developate rapid si montate cu dinamismul de videoclip cu care un alt francez, Jean Luc Besson, rupea traditia cinematografica europeana, prin inegalabilul sau Subway. Panoul cel mai artagos al trilogiei, izbitor fie si doar prin titlul sau - Dragostea dureaza doar trei ani - si la care dorim sa ne referim acum, se va afla in curand si in vitrinele librariilor romanesti, gratie eforturilor editurii Pandora-M, care isi urmeaza consecvent proiectul de talmacire a celor mai reprezentative opere ale momentului literar francez actual.
Dovada stiintifica potrivit careia dragostea are un timp biochimic de evolutie si disolutie inconturnabil - trei ani -, dovada pescuita de Marc in paginile revistei Elle, este tema pe care autorul o intoarce pe toate partile si careia ii aspira toata vlaga. Satul pana la greata de Anne, splendida si liliala lui consoarta, se indragosteste isteric de Alice cea cu picioare lungi, pe care nu o poate avea din pricina ca este la randul ei casatorita. Divorteaza de Anne (cei trei ani de supravietuire a amorului se scursesera) si reuseste, dupa penibile tribulatii, s-o divorteze si pe Alice cu care se casatoreste. Romanul se incheie cu cateva secunde inainte de expirarea termenului fatal al convietuirii cu aceasta din urma. Este singurul truc literar de care face uz Beigbeder, singura deschidere spre ambiguitate a romanului. In rest, ramane cinismul dens sulfuros al sentintelor sale despre dragoste si concluzia ca, fiind structural poligam, barbatul este sortit sa zappeze toate femeile pe care le intalneste.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
