Pentru Vasile Sarca, pictura este mai mult decat "o indeletnicire de duminica", cum ii place sa o considere. Este pedantul superior si foarte serios dedicat pasiunii sale, pe care, privindu-i tablourile, as numi-o fara ezitare vocatie. Faptul ca nu-i constrans sa traiasca din pictura i-a permis sa se miste in libertate si fara complexe in cercetarea sa artistica. El "isi traieste" pictura. Refugiul in atelier ii este ca un fel de "fuga de-acasa" din copilarie, menita sa-i conserve candoarea si curiozitatea in fata acestei mari provocari, sub imboldul careia insasi existenta sa se defineste si se ordoneaza. Fiinta lui exulta sub palpitul mereu viu si sensibil al instinctului sau coloristic-atributul infailibil al predestinarii sale artistice.
La Galeria "Galateca" din inima Bucurestilor, Vasile Sarca etaleaza, in aceste toride zile de vara, o suita de compozitii picturale alcatuita, in principal, din doua secvente tematice: peisajul agrest si natura statica. S-ar mai putea adauga la acestea, cateva panouri cu explicita functie decorativa, care rezuma, intr-un fel, abilitatile compozitionale si sintetismul concentrate, impins pana la lapidaritatea expresiva si semnificativa a simbolului grafic, exersate in genurile evocate mai sus, predilecte intre preocuparile artistului.
Prin ce se distinge pictura lui Sarca, intr-o ambianta contemporana saturata altfel de tot felul de parade mimetice, ori dulcegarii post-impresioniste, cel putin in ceea ce priveste peisagistica de inspiratie bucolica? Aici, contributia lui este una meritorie, cu atat mai mult cu cat el nu si-a propus niciun fel de abordare polemica a genului, si nici vreun experiment epatant. Pur si simplu, viziunea sa plastica s-a configurat la capatul unor tentative anterioare de individualizare prin compatibilizarea propriei sensibilitati vizuale cu o anumita tendinta existenta in mediile artistice actuale.
Sarca nu reproduce un cadru anume din natura. Peisajul lui este unul generic, redus la o perspectiva aeriana, foarte inalta, de unde vizibile cu adevarat raman numai ritmurile cromatice de dedesubt, sugerand civilizatiile agreste intr-un fermecator rasfat al luminii si al vitalitatii botanice. Intinderi infinite de reiaje colorate inchipuind parcele cultivate, intr-o armonie de culori in acorduri complementare si intr-o rafinata vibratie de nuante ale aceluiasi ton; un peisaj, asadar, realist, dar proiectat pe un ecran al fantezismului oniric. O forma de idealitate ce ii ingaduie pictorului rezolutii plastice spectaculoase, evocand concentrarea imagistic-simbolica si coloristica a paretarelor taranesti, dar si poezia perceperii memorial-nostalgice a unui anumit cuprins spiritual, numit indeobste de artist: "spatiu miorotic". Efectul vizual este viguros si plin de savoare, cu atat mai atractiv cu cat pictorul prefira printre reteaua de reiaje colorate, efigia, generica la randul ei, a unui sat patriarchal, intrezarit fantomatic si miniatural ca un vestigiu paradisiac intr-o lumina spectrala. O demonstratie de sintetism si picturalitate, ce aminteste uneori de experientele plastice (compozitional vorbind) a lui Const. Dipse si intr-o oarecare masura de cele ale lui Viorel Marginean. O anterioritate dedusa doar in termenii asocierilor pur speculative!
In ceea privesc "staticele" sale (cu vasc, cu flori, cu ulcele, cu pere, cu mobilier domestic rural etc.), compozitiile sunt simple, aproape austere, urmand o metoda scolastica, eliberata de orice artificiu, cu un control al formelor ce merge pana la cenzurarea volumetriei, a corporalitatii, compenseaza, insa, prin expresivitatea plina de suculenta senzuala a tratamentului cromatic si prin nervul tentelor de culoare, pedant instrumentate in arhitectura tabloului. Desenul este ferm, energic graficat, planeiform, cam in maniera Piliuta, amplificand decorativismul si sugerand materialitati mai flexibile si mai calde (tapiseria), ori transpuneri murale, cu tot arsenalul tehnic pe care acestea il reclama. Sarca reuseste insa performanta de a creea iluzia unor astfel de conversiuni plastice fara a renunta la mijloacele obisnuite ale picturii de sevalet.
O expozitie unitara stilistic, cordiala prin sensibilitatea ei coloristica si reconfortanta prin puritatea si sinceritatea dialogului vizual pe care il instituie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
