"Autorii moderni fac niste carti atat de mici, incat nici nu mai poti sa pui flori la uscat inauntrul lor." Aceasta cugetare din folclorul urban este ceea ce, in franceza, se cheama o breve de comptoir si face parte din antologia publicata de Jean-Marie Gourio in 1994. De-atunci volumul a cunoscut numeroase alte editii, in tiraje de masa. Si-a adaugat un al doilea tom, sub sigla editurii Robert Laffont, iar de curand a aparut in formula mini-poche. A izbutit sa aiba, in consecinta, un format atat de mic, incat nici nu poti pune inauntru o papadie la uscat.
Jean-Marie Gourio (n. 1956) este scriitor si scenarist, a inceput sa lucreze in presa la revista Hara-kiri (redactor-sef din 1978), iar notorietatea si-a capatat-o semnand scenarii umoristice in Charlie si BD Hebdo. Colaborator, tot pe latura scenaristica, la multe emisiuni de televiziune din Franta, a scris sapte romane, majoritatea politiste (de la "Autopsia unui pitic", din 1986, la "Apnee", in 2005).
Niciuna dintre cartile sale, amuzante toate, nu a cunoscut insa succesul urias al acestor Breves de comptoir (Marele Premiu pentru Umor Negru in '94 si '98), o carte complet lipsita de pretentii, densa in umor franc, nechinuit, lesne de citit si de uitat, agreabil de parcurs, cu precadere, in locurile unde un roman e greu de urmarit: in tren, in metrou sau in acele cabine unde pana si regii merg singuri.
Pentru locutiunea breve de comptoir, o nascocire lingvistica cu data de nastere recenta, explicatia pe care o da Le Petit Robert este: "Remarca populara comica, ce poate fi auzita prin cafenele". "Remarcile" purtand marca Gourio sunt niste scurte sentinte sau dialoguri pe care umoristul nostru le-a cules (pe bune!) de prin crasme. Meritul lor: "sensul secund pe care autorul lor involuntar nu-l percepe, absurdul inlantuirilor, imbecilitatea crasa - uneori -, stralucirea ingenua, alteori. Ce-i mai grav, e ca sunt autentice". Aici se afla in toata splendoarea ei logica strazii, limbajul cu metafore geme si duhul omului simplu, sprijinit cu cotul de tejghea (comptoir), prin urmare niciodata prea treaz. Ionesco de cea mai buna calitate.
Iata cateva piese din insectarul lui Gourio: "Vezi mana asta? De 40 de ani ma sterge la fund." "In ziua de azi, pustii joaca niste jocuri atat de complicate incat ai zice ca sunt la servici." "Daca tampitii ar zbura, tu ai fi sef de escadri..., nu, esti asa de tampit, ca nici n-ai putea decola." "Cea mai mare liniste e atunci cand esti mort, cu exceptia situatiilor cand se izbeste vreo cartita de tine." "La nastere, piticii sunt normali. Doar atunci cand cresc se fac mici." "Imi pare rau s-o spun, dar singurii profesori care mai sunt preocupati de elevii lor sunt pedofili." "Stelele de deasupra Frantei ar trebui sa apartina Frantei!" "Apa conduce electricitatea, dar daca torni vin in ea, nu mai are dreptul sa conduca." "Prefer sa fiu in viata si sanatos, decat sa fiu in viata si bolnav." Chiar daca indeobste sunt involuntare, atunci cand incep regulat sa starneasca rasul, "scurtele" prind sa fie date pe goarna de profesionisti. Tipi, adica, precum Bibi, vanzatorul de lapte, citat cu delicii de Gourio intr-un interviu: "Piticii sunt precum crevetii; daca le smulgi capul, nu mai ramane nimic!". Vedeti diferenta?
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
