Cele sase personaje din cel mai recent film al lui Alain Resnais (create de ilustrul dramaturg britanic Alan Ayckbourn - cu care Resnais a colaborat, in 1993, la rafinatul Smoking/ No Smoking - in piesa Private Fears in Public Places, adaptata pentru ecran de scenaristul Jean-Michel Ribes) si-au gasit autorul ideal in persoana regizorului francez in varsta de 84 de ani. Filmografia lui Resnais reprezinta un capitol aparte din istoria cinematografului mondial, incluzand capodopere precum L'Annee derniere a Marienbad, Hiroshima mon amour, Mon oncle d'Amerique si nemaiavand nevoie de vreo prezentare. Uimitoare si reconfortanta in cazul acestui recent film al sau este insa prospetimea absoluta a povestilor amarui care leaga si distanteaza personajele intr-un trist si intim menuet. Ceea ce un Woody Allen trata, de exemplu, intr-o cheie personala, dar nu esential diferita, in A Midsummer Night's Sex Comedy. Cam aceeasi retea de complicatii afective tragi-comice, umane, privite cu induiosare, dar si cu cinism, intre cateva personaje aflate in cautarea iubirii si a marilor raspunsuri existentiale este abordata si de Resnais. Acesta o face insa in spiritul tipic frantuzesc, cel care poate vorbi cu lejeritate si stil (deci fara sa dramatizeze excesiv) despre cochetarie amorala, provocare sexuala, bigotism si frustrari. Satira sentimentala, dar si furtunile intime reale ale eroilor, la care spectatorul este invitat cu delicatete sa ia parte, sexualitatea matura, cu spaimele si jena inerente in fata dezlantuirii ei tarzii, sunt plasate intr-un cadru ermetic, atent elaborat, de o frumusete tulburatoare, care multiplica emotiile personajelor. Thierry, agent imobiliar in varsta, suspina in secret dupa Charlotte, colega habotnica si recluziva, care ascunde secrete socante. Sora lui, Gaelle, o tanara frumoasa si trista, se ambaleaza sufleteste in fiecare seara, anticipand intalniri fericite la cafenea cu parteneri cunoscuti pe internet si sfarsind singura si dezolata in fata cestii goale. Lionel, barmanul sensibil si intemnitat in convietuirea prelungita cu un tata batran, agresiv, bolnav incurabil, asculta resemnat povestile alcoolicului Dan, ruinat in relatie si cariera de o lamentabila abatere profesionala si a carui logodnica, Nicole, e exasperata din cauza indolentei lui. Toti sunt fundamental diferiti in intimitate de ceea ce arata lumii, toti se afla intr-o tremuratoare cautare a fericirii, animati de foamea crescanda de tandrete si de spaima, la fel de pregnanta, de singuratate. Iar Alain Resnais stie, ca nimeni altul (manuind maiastru si elegant o distributie impecabila), sa-i insoteasca in parcursul lor emotional spre nicaieri. Intre intalnirile pur accidentale ale acestor singuratici cronici, el are ideea superba de-a introduce in cadru un interludiu surprinzator: zapada care cade lin si li se depune pe umeri ori de cate ori indraznesc sa infrunte lumea reala, rece, lipsita de emotii. Un leit-motiv fantastic, de o frumusete rapitoare, accentuand tristetea si intimitatea unor povesti intretaiate intr-un fel ce starneste o nostalgie irepresibila...
Inimi/ Coeurs (Private Fears in Public Places) Productie Franta-Italia, 2006. Regia: Alain Resnais. Cu: Sabine Azema, Pierre Arditi, Andre Dussollier, Lambert Wilson, Laura Morante, Isabelle Carre, Claude Rich (voce Arthur). Premiera: 27 aprilie. Distribuit de: Independenta Film
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
