Cu 13 ani în urmă ne pregăteam pentru Bookfest, care, pe vremea aceea, avea loc în foaierul Teatrului Naţional. Tot în urmă cu 13 ani, odată cu deschiderea Târgului de carte, ieşea de sub tipar primul număr al „Ziarului de duminică”, suplimentul cultural al „Ziarului financiar”, care s-a lansat oficial la Bookfest, în prezenţa unei mări de oameni.
Poate ar fi timpul să povestesc, pentru prima oară, câte ceva din istoria neştiută a acestui ziar. Ideea apăruse la începutul anului 1999, îi aparţinea, fireşte, lui Adrian Sârbu, care uimea pe toată lumea cu dorinţa sa de înnoire, nu numai în televiziune. Oricum, în primăvara anului 1999 am început să strâng echipa, cu care să gândim sumare, format şi toate celelalte. În timp ce Data Media făcea studiile de impact şi cercetare a pieţei.
O muncă imensă, pentru că, foarte puţini ştiu, „Ziarul de duminică” era conceput ca un fel de „Sunday Times” românesc, un săptămânal enorm de 64 de pagini, format mare, alcătuit din opt fascicule pe domenii de interes. Un asemenea săptămânal trebuia să fie o sinteză a tuturor celorlalte săptămânale şi publicaţii, să cuprindă: viaţă politică internă, viaţă politică externă, viaţă culturală, afaceri sau economie, istorie, fragmente incitante din cărţile interesante pe cale de apariţie, documente revelatoare, ceva sport, distracţii, modă şi hobbyuri. Pus în vânzare vineri după-amiază sau cel mai târziu sâmbătă dimineaţa, el ar fi asigurat lectura de sfârşit de săptămână a întregii familii, fiecare membru al ei găsind ceva care să-l atragă şi să-l determine să-l cumpere, poate chiar să păstreze, să arhiveze fascicule; în condiţiile economice dificile din acel an, cei care n-aveau bani să-şi cumpere zilnic mai multe ziare sau să-şi cumpere ziare zilnic, puteau avea acest săptămânal - în care să găsească întrega informaţie politico-socială internă şi externă dintr-o săptămână.
Publicaţia trebuia să copleşească cititorul şi concurenţa prin abundenţa de materiale din toate domeniile, informaţii exacte şi multe, bine scrise. Limbajul trebuia să fie simplu, sobru, concis. Publicaţia urma să fie ieftină. Cred că cel mai important element de atracţie era existenţa mai multor fascicule, care permiteau membrilor familiei să-şi aleagă fiecare suplimentul pe care voia să-l citească, altfel spus, să nu aştepte până când unul dintre ei termina de citit întreaga revistă.
Era limpede că un asemenea ziar nu exista şi nu existase în România. Era „un altfel de ziar”.
Echipa era mare, dar nu uriaşă, pentru că reuşisem să adun pentru fiecare fascicul oameni foarte pricepuţi pe domeniul respectiv, practic erau şapte sau opt mini-redacţii în paralel. Reuşisem să aduc lângă mine condeie extraordinare, care au continuat după aceea să bucure cititorii la publicaţiile la care s-au răspândit. Pe lângă cei din Bucureşti, stabilisem o reţea de corespondenţi în ţară. Nu dau, deocamdată, nume. Îl convinsesem şi pe Nicolae Manolescu să mi se alăture în conducerea acestui gigant şi a făcut-o cu bucurie.
La sfârşitul lunii august am hotărât să tipărim un număr de probă, în septembrie a fost o activitate febrilă de pregătire, în octombrie numărul 0 a fost tipărit – un ziar cu o machetă fixă, în aşa fel încât să ştii că la pagina cutare, în colţul cutare, vei găsi anume rubrică cu anume subiect, fiecare pagină cu multe fotografii etc. Şi am aflat cu toţii cât de îngrozitor de dificilă era construirea unui asemenea ziar şi cât de costisitor era.
Dar n-am abandonat. Proiectul enorm a fost doar suspendat şi, în aşteptarea unor vremuri mai bune din punct de vedere financiar, am hotărât să plecăm la drum cu un singur fascicul, cel care ar fi stârnit cele mai mai surprize – cel cultural. Adică fasciculul cultural să devină suplimentul cultural al „Ziarului financiar”, o apropiere aparent ciudată, dar foarte firească între oamenii de afaceri şi oamenii de cultură.
Au urmat alte luni de reaşezare, încheiate cu apariţia, la 26 mai 2000, a „Ziarului de duminică”.
În 13 ani, n-a existat eveniment cultural de importanţă care să nu se fi regăsit în această publicaţie, sute de oameni de cultură au fost intervievaţi ori s-au confesat ziarului, numărul colaboratorilor a fost imens, condeie dintre cele mai diverse au publicat permanent sau periodic. „Ziarul de duminică” a devenit un brand.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
