Dupa, 1990, fenomenul Zidaru a explodat in mediul artistic romanesc si chiar in sfere sociale mai largi. Senzationalul care a secondat constant manifestarile sotilor Zidaru dupa 1990 s-a convertit treptat intr-o cvasinormalitate. Ritmicitatea aparitiilor lor publice - expozitii, actiuni, publicatii, productie de icoane -, staruinta lor, oarecum indiferenta la ecouri si la natura lor, ramane insa la fel de impresionanta.
Cu fiecare noua manifestare se insinueaza un sentiment, perceput in general ca reconfortant, al stabilului, al neschimbatului si niciodata unul al rupturii. Lucrul lor nu contesta, nu ironizeaza, nu ezita, nu cauta, ci afirma mereu si mereu, de la o expozitie la alta, cu neclintita convingere si calma (dar deloc resemnata) staruinta, credinta religioasa asumata.
Istoria canonica a modernitatii artistice (de altfel contestata de o vreme incoace) ne-a obisnuit sa evaluam parcursul fenomenelor artistice ca o suita fatala de reactii. Artistii Zidaru (nume poate predestinat) refuza sa se inscrie in aceasta logica a rupturii. Munca lor incearca sa edifice punti, sa stabileasca legaturi intre teritoriul religios si cel artistic, altadata unite. O aspiratie utopica, dar care da putere imaginilor si tensioneaza elaboratele constructii ale expozitiilor lor.
Miza profetica a muncii lor nu exclude ancorarea in cele mai actuale problematici artistice. Asistam la un eclectism programatic, la aglutinarea aiuritoare de elemente figurative disparate, adeseori aparent incompatibile, intr-un preaplin supraincarcat simbolic, mustind de semnificatii, care se intretes si se asalteaza, potentandu-se reciproc. Orice tehnica este binevenita, dar nu de dragul ei, ci pentru a sluji un scop bine precizat, situat in afara ei.
Sotii Zidaru cioplesc in lemn ca taranii, intuind cat valoreaza fiecare gest, modeleaza savant lutul pregatindu-l pentru intalnirea cu bronzul, combina obiecte confectionate la Atelierele de creatie ortodoxe de la Pucioasa, utilizandu-le ca pe un fel de ready-made, refolosesc materiale sau chiar lucrari mai vechi, dezmembrate si reasamblate in configuratii noi. Materialitatea frusta a acestor lucrari trezeste senzorialitatea si intensifica tensiunea intre mental si material.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
