Reuniunea care deschide in fiecare an, inca dinaintea inceperii "oficiale" a noii stagiuni, sirul festivalurilor romanesti este Gala Tanarului Actor "Hop" de la Mangalia. Daca ar fi sa gasim cu tot dinadinsul o logica acolo unde logica nu are ce cauta, am putea spune ca e si normal sa se intample astfel: defilarea spectacolelor unui nou sezon e inaugurata prin defilarea celor mai noi dintre artisti. In felul acesta, si capcaunii critici isi pregatesc dintii pentru ospatul anual, sfasiind mai intai trufandalele toamnei.
Ca asa sunt criticii, oameni rai: nu se lasa induiosati de naivitate, ingenuitate si prospetime, cum nici ca-i misca frageda lipsa de experienta, tatonarile acelea dragalase ce vadesc neobisnuinta cu ticalosiile vietii (si ale teatrului), toata acea poezie a iesirii din mugure, a deschiderii bobocului, a intrarii in jungla maturitatii dupa joaca nevinovata prin gradina adolescentei... Oh, Le Grand Meaulnes, oh, Alain-Fournier, carari pierdute, serbari desfiintate... oh, oh!...
Editia 2006 a Galei Tanarului Actor a avut ca proba obligatorie la sectiunea Individual "declamarea" unui excerpt (tare mi-as dori sa aud un tanar actor pronuntand aceasta vorba - englezeasca de sorginte latina), a unui extras, care va sa zica, din Ghidul nesimtitului de Radu Paraschivescu. O fi fost o chestie premonitorie: majoritatea (sau, daca nu majoritatea, atunci o minoritate foarte agresiva) textelor alese liber de artistii batand la portile afirmarii contineau vorbe tari (si foarte tari) puse acolo si cu rost, si fara, si cu intentie stilistica, si cu ostentatie statistica - totul, intru imbucurarea sufletului si inaltarea cugetului spectatorilor poftiti sa intre in Casa de Cultura (ce-i mai zice si Centru Cultural) a(l) municipiului Mangalia precum, vorba ceea, intr-un templu al artei. Ce-i drept, nu era (intru totul) vina lor, caci junii actori nu ajung la Gala direct de pe strada: un juriu de preselectie - a carui componenta a fost cu grija trecuta sub tacere nu doar in toate materialele "promotionale", ci si in torentul de explicatii oferit, seara de seara, de catre directorul si amfitrionul festivalului, Cornel Todea - opereaza, cam cu doua luni inaintea evenimentului, o "trecere prin sita" a potentialilor candidati, retinand, e de presupus, crema. Ei bine, anul acesta crema a cazut tare greu la stomac.
Las' ca a fost si prea multa. Treizeci si opt (38) de concurenti au luat startul, pe 1 septembrie, la Mangalia, in cele 17 recitaluri individuale si cele 5 micro-spectacole de la sectiunea Grup. Mai mult de jumatate dintre ei nu aveau, din pacate, nici un motiv sa se afle acolo, nici o scuza si nici o justificare, pentru ca, in afara unei "lecturi" discutabile a textului impus (aici a facut o frumoasa exceptie Alexandra Elena Ionita, singura parand sa inteleaga ca autorul nu-i preamareste, in cartea sa, pe nesimtitii de diverse categorii, varste, profesiuni etc., ci le comenteaza "prestatiile" cu sarcasm trist) si a unei emiteri fie terne si monotone, fie excesiv de energice a fragmentului pe care singuri si-l alesesera, foarte putini au revelat adevarate calitati interpretative. Nici macar premiantii de la Individual - Silviana Visan si Toni Tecuceanu - nu s-au situat in mod decis in zona performantei, cea dintai debitandu-si monologul (din Interviu de Ecaterina Oproiu) cu surplus de agitatie si tonuri inalte, iar cel de-al doilea ramanand cantonat, in ambele aparitii, intr-un stil de scheci TV care poate, desigur, sa amuze, dar care nu fagaduieste deloc o evolutie ulterioara demna de mai mult interes. Mai promitatori s-au dovedit, dupa parerea mea, beneficiarii trofeelor "complementare", Bogdan Saratean (Premiul - transmisibil - "Sica Alexandrescu" atribuit tot de juriu si Premiul "G. Timica", decernat de Asociatia Master Class), respectiv Marian Adochitei (Premiul "Generatia asteptata", oferit de ziarul Cotidianul), primul vadind, fata de precedenta participare la Gala, o ameliorare notabila de "forma", iar celalalt anuntand o posibila personalitate actoriceasca de forta. (Recunosc ca preferata mea a fost amintita Alexandra Ionita, care mi s-a parut inteligenta si sensibila si care si-a si ales un text extrem de dificil: Eu nu de Samuel Beckett.) S-a detasat, de asemenea, Catalin Babliuc - din nefericire, insa, mai mult prin duritatea vorbelor (ori sa-i zic de-a dreptul pornografie?) decat prin expresivitatea cu care le-a rostit. Cat priveste sectiunea Grup, toate cele patru spectacole pe care le-am vazut (am ratat, din motive de sanatate, unul) ar fi putut, cred eu, sa lipseasca din concurs, pentru ca nu-i "serveau" nicicum pe actorii care le jucau. Premiantul Mainilor tale, un soi de combinatie de recitare si dans "construita", pe o tema din Nunta insangerata de Federico Garcia Lorca, de Sorana Huidan, Mihaela Serban si Marin Grigore, a fost, doar, cel mai putin slab dintre ele. Pe scurt, juriul alcatuit din actorii Stefan Iordache, Marius Manole si Emilia Popescu, regizorul Felix Alexa si criticul Cristina Modreanu nu a avut, la Mangalia, o viata usoara. Dar, va rog sa ma credeti, nici noi, astilalti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
