Festivalul "Zile si Nopti de Literatura" - care debuteaza azi, 8 iunie - se afla la cea de-a sasea editie. Am putea spune ca reincepe sau ca se afla la o noua serie. Ciclul de cinci ani (un cincinal, nu?) a impus, probabil, niste concluzii, daca nu chiar niste bilanturi, comparand cele propuse cu cele obtinute. Nu s-a dat publicitatii niciun fel de reactie oficiala (din partea organizatorilor sau a celor ce l-au gandit initial), asa ca putem doar deduce daca rosturile cu care a fost proiectat festivalul au fost atinse pe deplin, au fost doar multumitoare sau, dimpotriva, descurajatoare.
Cred ca nimeni din lumea literara romaneasca (oricat de cartitor s-ar afla) nu se indoieste de necesitatea si viabilitatea Festivalului de la Neptun. In primii cinci ani, au fost prezente aici personalitati exceptionale ale literaturii lumii si simplul (cat de simplu a fost ne-o pot spune doar cei ce s-au ocupat de asa ceva!) fapt de a-i aduce in Romania a fost un succes. Premiile acordate (nu de neglijat nici macar financiar) au impus si apoi au consolidat atat prestigiul festivalului, cat si al spatiului cultural romanesc. Veniti cu o aura deja faurita, unii dintre premianti au dat consistenta, altii - in plina ascensiune - au reconfirmat dupa Neptun. Primind alti lauri, pe plan mondial, ei au certificat judecata critica a juriului romanesc. Si intr-un caz, si in celalalt, o particica din notorietatea scriitorilor laureati la Neptun s-a transferat si catre literatura romana. Cat de mare sau cat de mica este aceasta particica inca nu ne putem da seama, consecintele unui act cultural fiind greu de evaluat pe moment, pentru ca ele depind de un factor esential: timpul.
"Veniti cu o aura deja faurita, unii dintre premianti au dat consistenta, altii au reconfirmat dupa Neptun. Primind alti lauri, pe plan mondial, ei au certificat judecata critica a juriului romanesc. Si intr-un caz, si in celalalt, o particica din notorietatea lor s-a transferat si catre literatura romana."
Dar nu este greu de inteles ca un anume entuziasm si o doza sporita de optimism, as spune omenesc, au condus la asteptari mai mari decat rezultatele imediate. Fara indoiala ca am sperat daca nu intr-o reciprocitate, macar intr-o mai mare atentie acordata literaturii de la care ai primit un premiu. Discursurile - retinute, ceremonioase sau inflacarate - de dupa decernarea premiilor au cam ramas la stadiul conventionalitatilor. Nici premiul si nici premiantii nu s-au constituit chiar in ambasadorii nostri culturali, cum probabil speraseram. Nu trebuie sa ne aratam insa prea ofuscati de acest fapt: o traditie se construieste greu, cu multa rabdare si perseverenta. Castigul cel mare, in opinia mea, al acestor cinci ani a constat in activarea unor relatii directe intre scriitorii romani si scriitorii lumii. Ma refer aici inclusiv la cunoasterea reciproca in postura obisnuita, de existenta de zi cu zi, de modele de comportament, de judecati privind viata, lumea aflata dincolo de pagina tiparita sau de abordarile institutionale.
Cea de-a sasea editie vine cu o corectie de abordare, in care cred ca a primat conceptul de integrare, din toate punctele de vedere. Septembrie era o luna frumoasa la malul marii, dar din pacate oferea si un cadru destul de stingher, de enclava pentru lumea scriitoriceasca. Statiunea era lipsita de pulsul vietii, ceea ce inducea un sentiment de rupere de lumea reala, din care vine un scriitor si careia trebuie sa i se adreseze. Departe de mine optimismul ca, statiunile fiind ceva mai populate in iunie, turistii isi vor rupe din orele de plaja spre a popula salile alocate conferintelor si recitalurilor de poezie, insa chiar si daca doar vor afla ca se petrece langa ei ceva legat de cultura si daca, la randu-le, creatorii vor simti langa ei suflul unui potential public, tot e ceva.
Tema comunicarilor si dezbaterilor este construita pe noua realitate nu numai politica si economica in care se gaseste Romania dupa 1 ianuarie 2007: "Asteptarile europene fata de literatura tarilor recent aderate la Uniunea Europeana". Cred ca orizontul de asteptare are un spectru mai larg dinspre tarile nou-aderate catre lumea europeana decat invers. Ce s-a schimbat, ce impact a avut aderarea, care au fost sperantele, implinirile si dezamagirile postaderare probabil ca vom afla de la colegii nostri din tarile care au avut timp sa le masoare prin experienta de pana acum.
Cei saizeci de participanti de anul acesta provin intr-o buna masura din tarile care au aderat de curand la Uniunea Europeana. Problemele lor - inclusiv cele culturale - sunt si vor fi si problemele noastre. Tarile mari, solide - in jurul carora s-a coagulat ideea Uniunii - au si ele problemele lor, dar care nu coincid cu ale noastre. Vom afla multe si vom lua aminte mai degraba la experienetele Poloniei, Cehiei, Slovaciei, Letoniei, Lituaniei, Estoniei, Bulgariei, decat ale Germaniei sau Frantei. Sigur, punctul-cheie il reprezinta raportul dintre globalizare si pastrarea spiritului identitar al fiecarei natii, raportul dintre ce primesti si ce oferi (ce, dar si cat!).
Si structura premiilor coaguleaza ideea de integrare. Va fi, ca si in ceilalti ani, un mare premiu al Festivalului, dar vor mai fi si premii care sa recompenseze cunoasterea si promovarea literaturii romane in lume (doua pentru traducerea literaturii romane si un altul pentru editarea si promovarea ei), plus unul care sa recompenseze "largirea fronierelor literare". Pe lista invitatilor straini din acest an gasim nume ilustre: Evgheni Evtusenlo, Joaquin Garrigos, Matei Calinescu, Adam J. Sorkin, Dan Shafran. Despre ce va fi editia din acest an, vom vorbi mai pe larg si mai la obiect in numerele viitoare, dupa Festival.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
