Asta inseamna sa pedalezi pe o idee buna

Inspirat de un articol aparut in Ziarul Financiar, un fost angajat al Postei Romane din Timisoara si-a infiintat propria posta. Firma lui Constantin Oprina si a sotiei sale ofera ca servicii plata facturilor, procurarea de bilete CFR sau Tarom, precum si livrarea de flori la o adresa indicata.

Constantin Oprina a lucrat o vreme ca oficiant la Posta Mare din Timisoara. Anul acesta, din cauza salariului prea mic, si-a dat demisia. A profitat insa din plin de experienta acumulata si si-a deschis propria firma. De servicii postale, bineinteles. Ideea i-a venit cand lucra de noapte, citind un articol despre firmele de curierat in "Ziarul Financiar".

In august 2003, Constantin Oprina a infiintat, pe numele sotiei sale, firma Lycos Courier. Numele l-a ales nu dupa celebrul motor de cautare pe Internet, ci pornind de la numele sotiei, Liliana, si de la propriul lui diminutiv, Costi. Cand a plecat de la posta stia foarte bine atuurile, dar si neajunsurile sistemului. Astfel ca in firma lui a preluat ce era mai bun in posta si, in plus, a venit cu servicii total noi pe piata romaneasca.

Deocamdata, Lycos Courier acopera doar Timisoara, insa Oprina spera ca firma lui sa ajunga sa ofere servicii postale si pentru alte zone ale tarii, transformandu-se intr-o alternativa atractiva la posta clasica.

Din primavara vor avea scutere

Posta privata a timisoreanului are deocamdata noua angajati. Fiecare este responsabil pe o anumita zona a orasului, pe care o cunoaste foarte bine. Curierii se deplaseaza cu bicicletele, iar din primavara vor fi dotati cu scutere.

Exista trei tipuri de livrari, in functie de timp: standard - de cel mult 12 ore, rapida - intre doua si sase ore, si fulger - intre 45 de minute si doua ore. Tarifele cresc in functie de rapiditatea livrarii, indiferent de greutatea plicului, a documentelor sau a coletului. In plus, fiecare plic, document sau colet trimis este asigurat cu suma de 50 de dolari, in caz ca se pierde sau este distrus.

In cazul plicurilor si al coletelor cu valoare declarata mai mare de 50 de dolari, clientul plateste 5% din diferenta intre valoarea declarata si echivalentul a 50 de dolari.

Sistemul american

Inainte de a-si infiinta firma, Constantin Oprina a petrecut zeci de ore pe Internet, adunand informatii despre firmele de curierat din strainatate. Printre modalitatile de confirmare a livrarilor se regaseste una tipic americana: confirmarea prin fotografie polaroid. In cazul acesteia, destinatarul este fotografiat cu plicul sau coletul in mana, astfel incat sa se distinga datele inscrise pe pachet.

Printre serviciile inedite oferite de posta lui Constantin Oprina si a sotiei sale se numara plata facturilor, procurarea de bilete CFR sau Tarom, precum si livrarea de flori la o adresa indicata.

Singura posta privata din Timisoara mai are pe lista si alte servicii interesante, cum ar fi: livrarea la o ora fixata de client, expedierea unor sume de bani in lei sau valuta sau, pentru firmele care vor sa-si faca publicitate, reclame pe plicurile ce urmeaza sa fie expediate.

Comanda de la miezul noptii

Constantin Oprina a investit deocamdata in posta privata circa 2.500 de euro. Aceasta inseamna noua biciclete a cate 100 de euro, un calculator, un fax, telefoane celulare pentru fiecare curier, o imprimanta, costume personalizate pentru angajati, harti si alte maruntisuri.

In viitorul, timisoreanul are de gand sa puna in vanzare la chioscurile din oras un fel de autocolante care sa insemne pentru firma lui ceea ce timbrele inseamna pentru Posta Romana.

"Lucram non-stop. Mi s-a intamplat sa fiu sunat si la 12 noaptea, uneori fara rost. De exemplu, o doamna a telefonat la miezul noptii dorea o livrare in Los Angeles", spune creatorul primei poste particulare din Timisoara.

Nu trebuie sa mire faptul ca fostul angajat al Postei timisorene a cautat pe Internet informatii despre serviciile de curierat pe bicicleta (sau motocicleta): pana acum, cei mai multi romani au facut cunostinta doar in strainatate cu aceste prestatii - mai ales tinerii cu burse in strainatate care s-au angajat temporar la companii de curierat, pentru a mai castiga cate un ban. Caracterul sezonier al curieratului pe bicicleta a facut ca pana acum numarul firmelor de curierat care dispun de un astfel de serviciu sa fie destul de redus. In ianuarie anul acesta, Ziarul Financiar a publicat un articol despre prima firma de curierat pe bicicleta din Timisoara, infiintata la sfarsitul anului trecut de un student la Facultatea de Management in varsta de 21 de ani, Daniel Dumici, care a inceput prin a fi propriul sau angajat. Investitia sa a fost de 20 de milioane de lei, bani de la parinti, care au acoperit cheltuielile pentru acte, pentru publicitate si pentru echipament. Si Dumici a avut ocazia sa vada in strainatate despre ce e vorba: la inceputul acestui an a facut chiar o oarecare practica in domeniul curieratului pe bicicleta pe strazile din Milano, unde fostul sau cumnat si-a infiintat o firma similara. Intentia patronului student este sa mai angajeze oameni si sa-si extinda activitatea, astel incat sa reuseasca sa mai infiinteze puncte de lucru si in alte orase, in primul rand in Arad. Dupa calculele lui Dumici, orice pachet poate fi livrat in Timisoara in mai putin de o ora. Curierul biciclist are si un soi de uniforma, atata vreme cat afirma ca strabate Timisoara imbracat in haine verzi, pentru ca "mesajul este clar: transportul este suta% ecologic". Echipamentul sau are doua piese de rezistenta: niste genti mari, impermeabile, facute la comanda, despre care Dumici spune ca garanteaza securitatea coletelor impotriva intemperiilor.

In Bucuresti, la ora actuala exista putine firme de curierat intern care au serviciu de curierat pe bicicleta, cele mai cunoscute fiind Pegasus si Cargus. Prima companie care a infiintat un astfel de serviciu a fost Pegasus, in 1997, principalele marfuri livrate pe aceasta cale fiind plicurile cu documente si, ulterior, florile. Potrivit declaratiei unui reprezentant al Pegasus, firma are acum 30-40 de angajati care fac curierat pe bicicleta pentru transportul de colete cu greutate mica, echipamentul - rucsacii speciali de transport - fiind asigurat de companie. Daca in timpul verii transportul cu bicicleta se dovedeste mai ieftin si de multe ori mai rapid decat cel motorizat, iarna iese insa din calcul, ceea ce da acestui tip de curierat caracterul unei afaceri sezoniere. Cum insa curierii respectivi sunt angajati permanenti ai firmei, schimba bicicletele pe autovehicule pe timp de iarna sau atunci cand conditiile meteo nu mai permit deplasarea cu usurinta pe bicicleta.

O meserie din care nu iesi la pensie

In afara efortului de a invata dispunerea strazilor in oras, meseria de curier pe bicicleta nu presupune, in principiu, dificultati deosebite pentru cel ce o practica, daca scoatem din calcul faptul ca exista zile cand toata treaba se face pe canicula sau pe ploaie si vant (nu insa si pe ninsoare) si greutatea, pentru unii, de a se trezi cu noaptea-n cap, ca sa poata duce la prima ora clientului ziarele si corespondenta.

Cand vine vorba insa de o activitate practicata ani de zile, situatia pare a se schimba insa, judecand dupa multele articole de pe Internet despre dificultatile salariatilor din industria curieratului pe bicicleta - cel putin in America, unde numeroase companii mici, inclusiv site-uri de comert electronic, isi livreaza marfa prin intermediul curierilor pe bicicleta. printre acuzatiile aduse angajatorilor se numara salariile mici oferite, un regim neclar al contractului de munca (unele companii i-ar sili pe curieri sa figureze ca angajati pe cont propriu, ca sa nu plateasca pentru ei asigurare sau alte drepturi sociale) si chiar "ciupiturile" la bani (multe companii fac bani mai mult din taxa zilnica incasata de la curier pentru folosinta statiei radio, taxa pe care unele ar incasa-o chiar atunci cand curierul are statia lui proprie).

In general, un curier pe bicicleta munceste in schimburi, inclusiv noaptea, intre 15 si 40 de ore pe saptamana, maximul posibil al castigului fiind de 400 de dolari pe saptamana. Castigul se compune dintr-un salariu orar la care se adauga comisionul fix pentru fiecare tranzactie, plus bacsisul de la client. Cand se angajeaza, curierul aduce de obicei in firma bicicleta lui personala, in timp ce firma il echipeaza cu rucsac sau geanta pentru marfa, eventual sapca, tricou si jacheta impermeabila cu sigla firmei si, daca e vorba de o firma de curierat mai mare, o statie radio.

Cat despre performanta in activitate, rapiditatea livrarii se plateste uneori destul de scump: in octombrie 1994, la Washington, zeci de curieri pe bicicleta au blocat traficul intr-o zona centrala a orasului, ca sa protesteze fata de moartea unui coleg care fusese acrosat de un motociclist in timp ce traversa o intersectie ca sa duca un colet la destinatie.