Cate fabrici construite, tot atatea inchise

(acest articol va aparea in editia de maine, 21 martie)





Pana in 1990, Ludusul se lauda cu cel mai mare complex de ingrasare a a vitelor din judetul Mures, daca nu chiar din tara. Grajdurile intinse pe hectare intregi sunt acum in paragina iar sediul ridicat pe trei nivele a ajuns o ruina. Complexul fusese cumparat de o firma din Oradea, la un pret modic. Nimeni nu stie ce continea contractul de vanzare-cumparare, cert este ca respectiva firma a vandut activele si a disparut fara urma, iar sute de oameni au ramas fara slujbe. Fabrica de nutreturi concentrate care functiona pe langa acest complex s-a inchis si ea pentru ca nu mai avea pentru cine sa produca. Exista in oras si un complex de crestere a porcilor, cumparat la randul sau de o firma din Germania. Porcii au fost sacrificati, oamenii trimisi acasa, iar afacerea aproape ca a disparut. Abatorul unde erau sacrificate animalele din cele doua complexe fusese si el privatizat dar, cum nu mai avea ce sa faca, a fost inchis. Fabrica de lapte, construita in anii '70 si proiectata pentru a produce 150.000 l/zi mai produce acum 5.000 l/zi. Au fost pastrate in fabrica 72 de persoane din cateva sute. Fabrica de zahar, SC Zaharul Ludus, una dintre cele mai mari din tara la vremea ei, a fost la randul ei privatizata si functioneaza cu 85 de oameni din 1.000 cati avea in 1990. Toate intreprinderile din oras, cate au mai ramas, sunt insignifiante prin dimensiunile si numarul de angajati: 10, 20, maxim 30. Ludusul este un exemplu de esec al privatizarii. Nimeni nu pricepe cum de multe intreprinderi au fost inchise dupa privatizare, cum de s-a ajuns ca orasul sa fie mort din punct de vedere economic. In locul a ceea ce a cazut, un investitor italian a construit o fabricuta de camasi iar un altul, una de sicrie. Dar nu sicrie pentru muritorii de rand, ci sicrie de lux pentru export. Locuitorii Ludusului nu au bani nici pentru taxa de cimitir, daramite pentru un sicriu lustruit si plumbuit.