Englezii se tem ca sunt spionati inaintea finalei Cupei Mondiale cu Australia si au cumparat aparatura sofisticata pentru depistarea microfoanelor. Totodata, i-au angajat doi paznici de corp celui care i-a dus in finala, Jonny Wilkinson. Hilar, nu-i asa? Garzi de corp care-i flancheaza pe rugbyisti. Bodyguarzi care arata ca doua mici remorchere pe langa "cuirasatul" pe care-l apara. Nebunia banilor a atins rugby-ul. Sportul de brute practicat de gentlemani a iesit dintre cei strict pasionati si a dat buzna in lumea intreaga. De ce nu? - poate fi chiar inlocuitorul fotbalului obosit, secat, extenuat de televiziune. Daca regele e pe cale sa moara, de ce n-am striga "Traiasca Regele!", redescoperind un vechi si in egala masura nou sport numit rugby?
Mai multa ponderatie - veti spune. De acord, tonul de inceput este ca un bocet la capataiul fotbalului, un strigat provocat de saturatia generata de cele peste 20 de transmisiuni fotbalistice directe de la sfarsitul fiecarei saptamani. De ce rugby? Pentru ca si el se joaca tot cu mingea. Violenta? Deloc de acord. Barbatie, da! Infinit mai bine reprezentata decat in fotbal. Iata deci mixul ideal pentru ratinguri consistente la televiziune. Postul australian care a transmis in direct semifinala Australia-Noua Zeelanda a inregistrat un varf de audienta de 3,15 milioane de telespectatori.
Nu este un fenomen specific doar emisferei sudice. In Anglia, cealalta semifinala, Anglia-Franta, a avut, pe postul ITV, varf de 8,8 milioane de telespectatori si cota de piata uriasa, de 63,7%. ITV estimeaza ca pentru finala din 22 noiembrie, intre Australia si Anglia, varful de audienta va depasi 10 milioane de telespectatori.
De acord, ambele tari au avut echipe implicate - ba mai mult, vor juca si finala. Departe de cifrele de mai sus, in Romania, Australia-Noua Zeelanda (un fel de Brazilia-Argentina, in fotbal), a scos totusi capul dintre programele pentru copii de la ora 11.00 si a "miscat" audienta postului care a transmis meciul.
Si tricourile Georgiei s-au vandut
Momentan, banii adevarati in rugby ii fac cei care au investit in joc. La urma urmei, ei ii merita. Comisia Australiana de Turism a raportat depasirea planului la numarul de englezi sositi pe continentul cangurilor in ultima luna - 62.300. Macar cate 300 de lire sterline cheltuite de fiecare si tot aflam un total buimacitor, de peste 18 milioane de lire.
In realitate, banii lasati de englezi la Antipozi sunt cu siguranta mult mai multi. Cifrele de mai sus ar fi mai precise poate daca s-ar referi doar la investitia in bere pe care galagiosul suporter de rugby o face. Iar Anglia a ajuns in finala: este poate singurul fel de a-i face pe englezii indragostiti de "blonda" Carling sau de "bruna" Guinness sa accepte Heineken-ul german. Unul dintre marii sponsori ai Cupei Mondiale de rugby, Heineken, este in Europa pilonul financiar al cupei care-i poarta numele, un fel de echivalent al UEFA Champions League din fotbal.
Cele mai bune impresii despre Cupa Mondiala de rugby le are, cu siguranta, compania de carduri Visa. Agentiile de monitorizare au stabilit ca dintre toti sponsorii Cupei Mondiale, Visa este brand-ul cu cel mai mare impact. Este drept, pozitia privilegiata i-a costat pe cei de la Visa 4,2 milioane de dolari. Desi competitia nu s-a terminat, organizatorii constata ca aceasta Cupa Mondiala este un succes total. Guvernul Australiei a estimat la circa 450 de milioane de dolari veniturile obtinute de competitie.
Adevaratul boom a venit din merchandising, unde, de la asteptari de 45 de milioane de dolari venituri, s-a ajuns la peste 90 de milioane. Daca vanzarea tricourilor Japoniei n-a fost o surpriza, toti au fost uimiti vazand cat de bine s-au dat tricourile "lumii a treia", adica ale natiunilor mai slabe din rugby, ca Georgia de exemplu.
Banii nu se fac numai in jurul stadioanelor, ci si la zeci de mii de kilometri distanta. Anglia a profitat de calificarea in finala si le-a pregatit o surpriza fanilor. Pe bani, evident. Pentru cei care doresc sa simta atmosfera meciului, dar n-au putut ajunge la capatul lumii, legendarul stadion al nationalei trandafirului, Twickenham, va fi loc de vizionare a partidei cu Australia.
Pentru preturi cuprinse intre 75 si 90 de lire sterline (fara TVA), fanii Albionului vor avea parte de un program coplesitor. Pentru a intra in tensiunea partidei, suporterii vor fi dusi mai intai la vestiarele unde se echipeaza jucatorii. Apoi vor fi invitati in lojele de pe Twickenham unde, imediat dupa ce partida se va termina, vor lua un bogat mic dejun. Ca totul sa fie perfect, meciul proiectat in loje va fi comentat de un crainic celebru.
Razboiul sponsorilor
De la sponsori a plecat si marele scandal al Cupei. Initial, competitia trebuia sa se desfasoare in Australia si Noua Zeelanda. International Rugby Board (IRB), organizatorul competitiei, le-a cerut neozeelandezilor stadioane "curate", fara reclame proprii. Dorinta era cat se poate de justificata, IRB dorind sa le ofere sponsorilor competitiei expunere maxima. Australia a acceptat, Noua Zeelanda nu. Ultimii au facut presiuni ca alaturi de bannerele oficiale sa fie lasate si cele ale sponsorilor federatiei nationale. IRB a refuzat si, dupa mai multe saptamani de negocieri, le-a anulat neozeelandezilor dreptul de organizare. Trecerea timpului a facut ca tensiunile dintre IRB si neozeelandezi sa se atenueze - sefii echipei All Blacks au anuntat ca spera ca tara lor sa primeasca organizarea competitiei din 2011.
Razboiul sponsorilor a cunoscut mai multe etape. Compania de telefonie mobila Vodafone, care a sponsorizat sapte ani la rand nationala Australiei, a intrat in conflict cu unul dintre partenerii competitiei - compania australiana de telecomunicatii Telstra. Ultimii au facut plangere la comitetul de organizare, dupa ce au sesizat ca fanii Wallabies din tribune aveau steaguri inscriptionate cu Vodafone. Telstra a amenintat ca-si retrage sprijinul in bani daca Vodafone, care nu are nici o legatura cu competitia, nu va fi scos imediat de pe stadioane. Astfel, organizatorii au fost obligati sa nu mai permita intrarea in arene a celor care purtau insemnele Vodafone.
Nu a fost singurul caz in care IRB s-a aratat foarte grijuliu fata de partenerii sai. Tocmai pentru a-i satisface pe deplin si a le oferi expunere totala, IRB le-a interzis nationalelor sa poarte insemnele propriilor sponsori chiar si in timpul antrenamentelor. Decizia i-a nemultumit in special pe englezi, care au un contract important, 8 milioane de dolari pe patru ani, cu compania de telefonie O2. Directorul comercial al England Rugby Football Union a declarat ca hotararea impiedica federatia engleza sa-si onoreze contractul cu sponsorul. Englezii se tem mai mult ca la viitoarele negocieri partenerii le vor oferi mai putini bani.
Cel mai mult au investit englezii
Anglia este echipa care a investit cei mai multi bani pentru pregatirea Cupei Mondiale de rugby. In urma cu patru ani, dupa ultima editie a Cupei, englezii au bugetat 28 de milioane de lire sterline pentru crearea unei echipe de valoare, cu sanse reale sa devina prima formatie europeana castigatoare a competitiei mondiale. La acesti bani se adauga 1,9 milioane lire sterline, costurile legate strict de participarea la competitia australiana. Jumatate din suma (800.000 de lire) a fost acoperita de federatie, cealalta jumatate provenind din contributiile sponsorilor.
La acest capitol, englezii au fost cei mai "mana larga", marile adversare, Australia si Noua Zeelanda, avand bugete mai sarace - fiecare cate un milion de lire. Cele aproape 30 de milioane de lire au dat energie pregatirilor nationalei mari, ale echipei de tineret, precum si a sapte formatii a caror sarcina a fost gasirea jucatorilor de perspectiva.
In ceea ce ii priveste, neozeelandezii au stat cu sufletul la gura urmarind negocierile dintre federatia de rugby si asociatia jucatorilor. Miza? Primele de joc ale jucatorilor. Acestia n-au vrut sa discute sub suma de 85.000 de dolari pentru fiecare - platibili, ce-i drept, doar in caz de izbanda finala. Federatia a raspuns ca este capabila sa ofere numai jumatate din suma.
Zile in sir, publicul a trait in tensiune, urmarind, moment cu moment, discutiile. Jucatorii au amenintat chiar ca vor boicota Cupa si au ramas tari pe pozitii. Federatia a promis pana la urma 2.000 de dolari (americani) pentru victorie la meci in grupe, 13.000 de dolari pentru victorie in sferturi de finala, 15.000 de dolari pentru victorie in semifinala si 50.000 de dolari in cazul victoriei in finala. In cele din urma insa, o mare parte din bani au ramas in conturile federalilor: All Blacks au iesit din semifinala negri de suparare, dupa infrangerea in fata australienilor.
Finala Cupei, care va avea loc sambata aceasta intre Anglia si Australia, are toate sansele sa ajunga cel mai rentabil meci din istoria rugby-ului de pe continentul sudic. Australian Rugby Union (ARU) a anuntat ieri ca se asteapta ca la meciul de sambata sa se vanda bilete in valoare de 30 de milioane de dolari australieni (21 milioane de dolari).
ARU estimeaza sa castige 48 de milioane de dolari australieni din organizarea competitiei, cu 10 milioane mai mult decat prevazuse, in urma unor vanzari de bilete peste asteptari. Finala se va juca pe stadionul Telstra din Sydney, cu o capacitate de 83.500 de locuri, iar pretul celui mai scump bilet este de 535 de dolari australieni, ceea ce inseamna ca din vanzarea de bilete se vor obtine in total venituri mai mari decat finala de fotbal de pe acelasi stadion din timpul Jocurilor Olimpice din 2000, cand cel mai scump bilet costa 355 de dolari australieni.
John O'Neill, directorul executiv al ARU, a declarat pentru Australian Sunday Telegraph ca pentru actuala competitie se astepta la o cerere totala de 1,6 milioane de bilete, dar ca in cele din urma s-au vandut 1,92 milioane. Din banii obtinuti, federatia intentioneaza sa aloce 15 milioane de dolari australieni pentru "cresterea" a 50.000 de noi jucatori de rugby in urmatorii cinci ani (Australia are acum 150.000 de jucatori inregistrati).
Veniturile totale care vor fi realizate de ARU de pe urma Cupei sunt estimate sa ajunga la 205 milioane de dolari australieni, la costuri de 121 de milioane. Vanzarea de bilete la meciuri este singura sursa de incasari a ARU, celelalte activitati comerciale din jurul sportului (drepturi de televizare, sponsorizari) fiind controlate de International Rugby Board (IRB). Conform insa acordului dintre IRB si federatia australiana, din profitul total realizat de pe urma competitiei, acesteia din urma ii revin primii 31 de milioane de dolari australieni obtinuti, restul fiind impartit (70% la IRB, 30% la ARU). costim@protv.ro
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE