Cu mic, cu mare, i-am sarit la gat elvetianului care a scris ca Romania este Jurassic Park-ul Europei. Jigniti peste masura, ne-am indeletnicit cu numaratul telefoanelor mobile din Bucuresti si cu ascunsul cainilor care l-au speriat pe helvet. Pregatind o replica pe masura, am privit zambind ultima isprava occidentala a unui reprezentant al fotbalului romanesc. Numitul Badaluta, luat in probe de Craiova, s-a "lipit" de o geaca din magazinele italienilor. Omul a scos sistemul de siguranta, dar l-a bagat in buzunar si, normal, "porticul" de paza a piuit constiincios, sesizand furtul.
Actiunea craioveanului l-a mahnit pe patronul Dinel Staicu. Oful acestuia n-a fost insa rusinea traita de clubul sau, ci tampenia jucatorului care s-a dat de gol intr-un fel care-i asigura intrarea in topul celor mai fraieri hoti in ziarele de scandal.
Marele pisicher Badaluta vine, e drept, dintr-o tara care i-a terminat nervos pe italieni, satui de problemele pe care le au cu romanii. Este insa si produsul unui sistem fotbalistic defect, care-si bate joc de oamenii lui. Nu mai departe de acum cinci ani, aceiasi italieni se minunau ca acelasi Badaluta, pe atunci la Resita, era cel mai prost platit fotbalist din lume. Pe vremea aceea, jucatorul isi facea meseria pentru doar 5.000 de lei pe an, valoarea contractului pe care-l semnase cu clubul. Conducatori smecheri, descurcareti de doi bani, l-au pacalit pe juniorul Badaluta si i-au dat cea mai mare lectie de hotie.
Cu asemenea profesori, atacul olteanului asupra gecilor italiene nu mai surprinde. Problema este ca fotbalistii "Badaluta" continua sa existe si nimeni nu le face nimic creatorilor lor. Mai mult, cei care-i injosesc pe jucatori sunt priviti drept mari conducatori, oameni responsabili care au grija de clubul lor. Contracte dubioase continua sa se faca - se iau semnaturi pe foi albe, note de plata sau autografe si se pun apoi pe hartii oficiale. Normal, ulterior apar tensiunile si scandalurile de presa. Inainte sa plece la Sporting Lisabona, Marius Niculae a atacat Dinamo, sustinand ca i-a prelungit fara stirea lui contractul. Abili, cei din Stefan cel Mare au calmat nervii si s-au inteles cu jucatorul.
Mai aproape de zilele lui 2004 este cazul juniorului bacauan Andrei Cristea, pe care Rapidul s-a grabit sa-l anunte in tricou visiniu, din vara, pentru 300.000 de dolari. Declaratia presedintelui Becali, preluata de toate formele de presa sportiva, a declansat contraatacul primarului Dumitru Sechelariu. Acesta si-a adus aminte ca clubul al carui presedinte de onoare este i-ar fi dator chiar cu 300.000 de dolari si a stins "litigiul" luandu-l in proprietate privata pe jucator. Primarul a avut fler, pentru ca acum va incasa 1,5 milioane de dolari pentru "posesiunea" sa de la Dinamo Kiev. Recunoasteti, mai rar un business cu asa marja de profit...
Asa s-a calit Otelul
Daca doriti sa aprofundati secretele unui astfel de business, retineti si isprava impresarului Sica Puscoci, de unde aveti ce invata! In urma cu ceva ani, fotbalistul Arhire isi traia linistit ultimele luni de contract la Otelul Galati. Venea vara si, multumita legii Bosman, care a abolit sistemul vanzarii de catre cluburile europene pe bani grei a jucatorilor aflati la final de contract, ar fi urmat sa plece de la Galati fara ca Otelul sa primeasca nici un ban pentru el. Disperati ca-l pierd gratis pe fotbalist, sefii galatenilor i-au vandut contractul lui Sica Puscoci pentru niste zeci de mii de dolari. Omul de afaceri si-a scos investitia si si-a numarat profitul in numai cateva zile, cand l-a vandut pe jucator in Coreea de Sud pentru 600.000 de dolari.
Sunt unii care s-au prins ca, uneori, nu-i greu sa faci bani din fotbal. O lectie succinta s-ar rezuma asa:
Pasul 1 - trebuie sa cunosti fenomenul. Cu atentie, afli din presa cand se termina contractele fotbalistilor.
Pasul 2 - un computer performant si cunoasterea limbii engleze sunt hotaratoare! Ii faci "subiectului" un CV care sa arate bine si-l trimiti pe e-mail aiurea, pe la toate cluburile. Si "afara" sunt amatori de chilipiruri, iar un fotbalist roman - si liber de contract! - cere un salariu mai mic decat amatorii de job-uri din Occident. Sa le zicem, daca acceptati, "capsunarii" fotbalului. Daca in CV mai ai ocazia sa scrii si selectii in nationala, goluri marcate s.a.m.d., sansele sunt mai mari!
Pasul 3 - o data realizat contactul cu clubul, caseta video cu "the best of..." a fotbalistului este neaparat necesara
Pasul 4 - stabilesti salariul omului, discuti cu jucatorul si comisionul tau (maximum 10% din ce primeste jucatorul) si... ti-ai facut treaba.
Pasul 5 - tot ce ati citit mai sus n-are valoare daca nu accepti sa dai, la randul tau, comisioane, pentru ca, nu-i asa, un business perfect este cel in care castiga toata lumea.
In mare, acestia sunt pasii. Mecanismul functioneaza la jucatorii liberi de contract si care n-au impresari, desi, nu o data, fotbalistii nu s-au dat in laturi sa denunte intelegerile cu procuratorii daca au primit, de oriunde, ceva mai bun... Asa au ajuns sa castige bani frumosi in strainatate, si nu oriunde, ci in Franta, tara campioana europeana, Baciu, plecat liber de la Steaua, si Sergiu Radu, fost la FC National. Sa nu-l uitam pe Ganea, ajuns si el in Premier League, la Wolverhampton.
Un procurator sui generis
Automat, un venit frumos obtin si cei care intermediaza transferurile pentru jucatorii aflati la final de contract. Un mare descurcaret este si ziaristul moldovean Arcadie Zaporojanu, care a abandonat presa si a devenit puntea de legatura intre romani si fostele tari sovietice. Fara sa exageram, putem trece in contul fostului jurnalist cel putin 50 de transferuri ale romanilor catre fosta URSS - antrenori si jucatori.
Influenta lui a devenit tot mai mare, Zaporojanu ajungand chiar in preajma miliardarilor Roman Abramovici, respectiv Rinat Ahmetov, patronul clubului Sahtior Donetk, ca sa-i "vorbeasca de bine" pe acolo pe Mutu, Stoican, Zicu si altii. De aceea nu este deloc surprinzatoare suma de bani despre care se spune ca ar fi facut-o ziaristul practicand noua sa meserie: peste 500.000 de dolari.
Pescuiti de pe Internet
O afacere incepe sa devina si cercetarea Internetului in scopul gasirii unor jucatori dispusi sa joace in Romania. Cu ceva ani in urma, Perugia a uimit presa italiana aducand un paraguayan, Kaviedes, pe care-l gasise pe Internet. Clubul ciudatului presedinte Gaucci, care nu de mult anunta ca vrea sa transfere un varf de atac... femeie, l-a vandut apoi pe jucator si a facut un profit apreciabil.
Brasovul a avut la un moment dat ocazia sa transfere, via Internet, un jucator rus, Irizmetov. Dupa ce a stat in probe cu echipa, rusul a fost indepartat din lot, pentru ca antrenorul de atunci, Gabi Stan, a hotarat ca nu este suficient de bun. La cateva luni dupa refuzul Brasovului, Irizmetov inscria doua goluri in UEFA Champions League, ducandu-si cota de la zero la multe sute de mii de dolari.
Observati ca exemplele de mai sus nu contin referiri la echipe cu nume mari, ca Real Madrid sau AC Milan. Acestea au propriile armate de scouteri (cautatori de talente), baze de date cu evolutiile celor monitorizati si nu apeleaza niciodata la impresari neacreditati la FIFA.
Ca sa realizati seriozitatea actului de monitorizare, aflati ca Espanol Barcelona l-a ales pe stelistul Claudiu Raducanu dintr-o lista de 5.000 (asa este, numar corect, cinci mii!) de atacanti. L-au placut, l-au urmarit luni de zile, apoi au platit si toata lumea a fost multumita. Ca sa ajungi insa la aceste cifre, investitia in infrastructura clubului trebuie sa fie insa si ea pe masura. costim@protv.ro
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE