Esti liber sa le spui ceea ce vor sa auda

Mai mult de 40 de milioane de americani au privit, ieri, episodul final al reality-show-ului "Joe Millionaire", de pe Fox TV, ceea ce a insemnat pentru acest post cel mai mare rating realizat pentru un alt program decat transmisiile sportive. Castigatorul a fost Evan Marriott, un lucrator in constructii care trebuia sa se dea drept mostenitor al unei averi fabuloase in fata femeilor dornice sa-l cucereasca. Alaturi de serialul "The Simpsons", "Joe Millionaire" a fost unul din programele care au facut ca ratingul Fox TV sa urce spectaculos in ultimele doua luni. Incheierea lui "Joe Millionaire" a fost preferata si interviului de pe ABC cu Michael Jackson, si documentarului de pe NBC despre operatiile estetice ale aceluiasi Michael Jackson. Putin a lipsit ca programul de pe Fox sa fie la fel de vizionat ca decernarea premiilor Oscar, la care anul trecut s-au uitat pe ABC 41,8 milioane de americani.
Principalul actionar al Fox TV, cetateanul american de origine australiana Rupert Murdoch, va implini 72 de ani peste cateva zile, la 11 martie. Peste cateva luni, in vara, septuagenarul va deveni tata al celui de-al saselea copil al sau, a carui mama e o tanara chinezoaica. Peste cativa ani, probabil, reteaua de televiziune prin satelit a lui Murdoch, care acum cuprinde Asia, Europa si Australia, se va intinde si peste continentul american, ceea ce ar insemna finalul unei lupte de decenii pentru cucerirea acestei piete. Cu alte cuvinte, e vorba de un adevarat cetatean al planetei, care traieste globalizarea pe propria-i piele si o sustine prin tot ce face. In fine, peste cateva decenii e posibil sa se afle in continuare in fruntea imperiului sau de afaceri, judecand dupa declaratiile sale ca n-are de gand sa iasa la pensie decat cand va implini 100 de ani. Prin urmare, e nu numai un cetatean al planetei, ci aproape un soi de Superman.
Intr-adevar, Murdoch e o figura aproape legendara; de numele lui s-au legat aproape toate marile afaceri din industria de media si divertisment incepand din anii '60 incoace. Are o avere de aproape 6 miliarde de dolari, dupa Forbes (alte surse o estimeaza la 12 miliarde), proprietati funciare in California si Australia, prieteni politici suspusi la Washington, Londra, Beijing si Sydney, zeci de mii de angajati in presa scrisa si audiovizuala din toata lumea. Si totusi, cu greu e de gasit in zilele noastre vreun magnat de media mai detestat; majoritatea materialelor de presa referitoare la persoana sa ori la tranzactiile incheiate de vreuna din firmele sale includ fie referiri obligatorii la criticii lui Murdoch si la argumentele lor, fie comentarii negative ori ironii din partea autorilor articolelor (nu e vorba aici despre periodicele detinute de Murdoch, pentru simplul motiv ca acestea nu prea publica articole despre patron).

Ceea ce place publicului
Primul si cel mai important motiv pentru care Murdoch are multi dusmani printre ziaristi e modul in care a inteles sa transforme in divertisment aproape orice organ de presa pe care s-a intamplat sa puna mana. Sub conducerea lui, ziare serioase, poate chiar terne, ca The New York Post sau The Times of London, au devenit ziare usurele, au inceput sa cultive senzationalul si scandalul. El a fost cel ce a introdus la The Sun, de pilda, celebrul concept al "fetei de la pagina 3", respectiv al fotografiilor cu femei topless. Viziunea lui Murdoch despre ceea ce poate vinde un ziar, desi a stat la baza succesului comercial al publicatiilor pe care le-a cumparat si a extinderii imperiului sau de presa, a contribuit, in opinia multor analisti, la degradarea gustului public in materie de lectura a presei si la ascensiunea tabloidului in defavoarea ziarului de informatie serioasa.
Mai departe, aceeasi conceptie s-a manifestat si in cazul televiziunilor; reteaua Fox a pus umarul din plin la promovarea genului reality show, adica a spectacolului de televiziune cu "oameni de pe strada" care evolueaza intr-un scenariu trasat doar in linii mari. Bazat, in esenta, pe acelasi soi de indiscretie cu a celui care isi urmareste vecinul prin gaura cheii, genul are mare succes la public, dar e considerat vulgar de puristi. Doua din reality show-urile promovate de reteaua Fox, "Joe Millionaire" (cel pomenit mai sus) si "Who Wants to Marry a Millionaire?" au fost criticate intens, nu numai pentru vulgaritate, dar si din ratiuni de incorectitudine politica, pentru ca in ambele e vorba de un milionar (in primul - unul fals, in al doilea - unul real) pentru care se bat femeile dornice sa puna mana pe banii lui. De altfel, al doilea reality show a si fost scos din programele Fox - dupa unii, chiar la insistentele sotiei chinezoaice a lui Murdoch.
Pe australian insa acuzatiile de acest gen il lasa rece. "Nu mi-e rusine de nici unul din ziarele mele. Sunt satul de snobii care ne tot spun ca sunt ziare proaste. Snobi care prefera de fapt publicatiile pe care nu le citeste nimeni. De fapt, ma indoiesc daca ei chiar citesc presa cine stie ce. Ei se considera liberali si radicali intr-o multime de privinte, dar aici vor sa le impuna tuturor propriile lor gusturi". Au fost insa ocazii cand unul sau altul din organele de presa patronate de Murdoch au avut de suportat consecintele tentatiei excesive spre senzational. Si nu e vorba atat de cazul ultracunoscut al paparazzilor considerati vinovati de moarte printesei Diana, in 1997. Dupa tragicul meci din 1989 dintre FC Liverpool si Nottingham Forest, unde si-au pierdut viata 96 de suporteri, un redactor australian de la The Sun a publicat un articol care sustinea ca la meci au fost numai huligani, ca supravietuitorii au furat portofelele victimelor si au profanat cadavrele etc. Cititorii au boicotat ziarul, veniturile acestuia au scazut cu 40%, iar redactorul respectiv a fost nevoit sa-si ceara public scuze.

Satelitul de la orizont
Keith Rupert Murdoch s-a nascut in Australia, in 1931, ca fiu al unui editor bogat din Melbourne, Sir Keith Murdoch. A fost trimis sa studieze la Oxford, unde si-a luat licenta in arte si a lucrat ca reporter la ziarul Daily Express  - perioada in care, potrivit unui biograf de-al sau, "a capatat convingerea ca ziarele sunt facute pentru divertisment, nu pentru educatie". S-a intors in Australia in 1952, unde a mostenit de la tatal sau ziarul The Adelaide News, pe care l-a transformat dintr-o publicatie mica intr-un jurnal de mare succes comercial. A infiintat in 1964 ziarul The Australian, primul lui cotidina national si a castigat de pe urma lui destul ca sa-si croiasca in strainatate un drum in afacerile de presa.
A cumparat in anii '60 ziarul Mirror din Sydney, apoi News of the World si The Sun din Londra. In anii '70 a preluat The Times of London si The Sunday Times, apoi si-a extins interesul peste Ocean, unde a achizitionat cotidianul The New York Post. Acestea au fost nucleul companiei sale, News Corporation, infiintata in 1980. Mai departe, anii '80 au fost ai filmului si ai televiziunii: in 1985 a cumparat studiourile 20th Century Fox si reteaua Fox TV, iar in Anglia a lansat in 1983 primul canal de televiziune prin satelit din lume, Sky TV, care avea sa fuzioneze in 1990 cu compania British Satellite Broadcasting, creand British Sky Broadcasting (BSkyB). In fine, in anii '90 Murdoch a ajuns si in Asia, unde a devenit proprietarul celei mai mari retele de televiziune prin satelit din Asia, Star TV. La inceputul acestui an a obtinut acordul autoritatilor chineze de a extinde emisia unui canal TV al News Corp. dincolo de provincia Guangong, ceea ce inseamna un pas in plus catre realizarea visului lui Murdoch de a avea canale TV in limba chineza pe tot teritoriul tarii.
Un singur lucru ii mai lipseste acum australianului care si-a luat cetatenie americana in 1985 ca sa poata controla o retea americana de televiziune (Fox): obtinerea controlului asupra unei platforme de televiziune prin satelit care sa-i asigure acoperirea teritoriului SUA. Reteaua lui Murdoch de distrbutie TV prin satelit cuprinde companiile BSkyB (Marea Britanie), Star TV (Asia), Foxtel (Australia), SkyTel (America Latina) si Stream (Italia), aceasta formata in urma preluarii, anul trecut, a retelei de televiziune cu plata Telepiu. Numai pe piata americana n-a ajuns. De doua decenii incoace, Murdoch tot incearca: mai ales in ultimii ani a incercat sa preia, deocamdata fara succes, fie DirecTV, cel mai mare furnizor de satelit (11 milioane de abonati), detinut de General Motors, fie EchoStar, al doilea mare furnizor de satelit (8 milioane de abonati).

Niste profituri cam ciudate
Criticii sai l-au acuzat ca n-a crutat nici un mijloc pentru a-si implanta steagul pe o piata sau pe alta, de la traficul de influenta pana la declaratii hazardate. De prima metoda s-a vorbit in cazul Comisiei Federale pentru Comunicatii a SUA atunci cand aceasta s-a pronuntat impotriva unei fuziuni intre DirecTV si EchoStar care ar fi zadarnicit planurile lui Murdoch de a prelua el una din companiile respective. S-a vorbit si despre prietenia lui suspecta cu membri ai guvernului laburist britanic si chiar cu premierul Tony Blair, care i-ar fi asigurat australianului protectie fata de investigatiile la BSkyB ale autoritatilor responsabile cu concurenta. Cat priveste declaratiile hazardate, Murdoch a trezit de-a dreptul indignarea militantilor pentru drepturile omului atunci cand l-a calificat pe liderul spiritual Dalai Lama, luptator pentru independenta Tibetului fata de China, drept "un batran calugar politic care umbla in pantofi Gucci" - declaratie care era menita sa castige bunavointa autoritatilor chineze fata de accesul televiziunilor lui Murdoch in China.
Nici din punct de vedere contabil lucrurile n-au parut intotdeauna prea limpezi la News Corp. Intre 1987 si 1990, compania a raportat o crestere ciudata a profiturilor: in 1987 - 364,364 milioane de dolari australieni, in 1988 - 464,464 milioane; in 1989 - 496,496; in 1990 - 282,282. Coincidenta cifrelor, a carei probabilitate e de unu la un trilion de cazuri, a fost clasata pur si simplu de News Corp., care a apreciat ca e vorba de cifre "vechi si imateriale". De altfel, rezultatele pentru cea mai mare parte a anilor '80 si '90 au fost privite cu suspiciune, in special din cauza marelui numar de filiale, societati mixte si active inregistrate in paradisuri fiscale, plus din cauza faptului ca reglementarile contabile australiene sunt mult mai liberale decat cele americane.
Analistii spun ca acum, in epoca post-Enron, principiile conducerii corporatiste moderne ar trebui sa fie aplicate cu mai mare consecventa de companiile lui Murdoch, mai ales in contextul in care australianul se comporta si acum ca si cand ar conduce o afacere de familie. I-a pregatit pe cei doi fii ai sai, Lachlan si James, sa-i ia locul la carma News Corp., desi mai toate "sursele din piata" consultate de ziaristi sustin ca nici unul din ei n-ar fi suficient de competent pentru asa ceva si ca omul ideal pentru succesiunea lui Murdoch este Peter Chernin, actualul director de operatiuni, care a fost mana dreapta a magnatului timp de cateva zeci de ani.

Afurisitii de politicieni
Ironia face ca, in ciuda viziunii sale despre presa si a modului sau de a-si extinde afacerile, Rupert Murdoch iese castigator din comparatia cu alti conducatori de trusturi de media, ca Ted Turner sau Jean-Marie Messier. Ted Turner, mai ales, e opusul perfect al lui Murdoch: patronul postului de televiziune CNN a fost vazut mereu ca un stalp al societatii americane, care a construit un post de televiziune serios si profesionist, respectat in toata lumea, in timp ce portretul australianului e acela al unui mostenitor bogat, care a continuat sa se imbogateasca pe seama presei de scandal, lipsite de calitate si de etica jurnalistica.
In 1996, cand Murdoch a lansat Fox News Channel ca replica la CNN, Turner a ras de el, a zis ca-l va zdrobi ca pe o insecta si l-a comparat cu un Adolf Hitler care vrea sa cucereasca teritoriile altora. In timp insa, mai ales dupa 11 septembrie 2001, Fox a reusit sa depaseasca in audienta CNN, iar Murdoch s-a razbunat crunt si vulgar pe Turner, publicand in unicul ziar american din trustul News Corp., New York Post, titluri ca "Oare Ted e nebun? Voi decideti" (aluzie la o boala neurologica a lui Turner care, de altfel, n-are nimic de-a face cu alterarea gandirii).
Duelul a continuat, dar tot in favoarea lui Murdoch. In 2000, Turner reusise sa fuzioneze CNN cu Time Warner si era extrem de increzator in marea fuziune cu America Online (AOL). Numai ca ideea megafuziunii s-a dovedit complet nefericita: sfarsitul boom-ului actiunilor de pe Nasdaq a atras si prabusirea actiunilor AOL Time Warner, iar Turner si-a pierdut 90% din valoarea averii sale, ramanand cu doar 2 miliarde de dolari. In ultimii doi ani n-a pierdut doar bani, ci si functia de conducere in AOL Time Warner si sotia, pe Jane Fonda, care a divortat de el. In acelasi interval, Murdoch a reusit sa faca fata unui cancer de prostata, casnicia lui produce al doilea copil, iar Fox Entertainment Group a realizat cea mai buna performanta la bursa dintre toate marile companii de media: pe parcursul anului 2002, actiunile Fox n-au pierdut din valoare decat 2%, in timp ce AOL Time Warner a pierdut aproape 60%, iar Vivendi aproape 70%. "Sunt foarte, foarte fericit. Am noroc in profesia mea si am noroc in familia mea", declara Murdoch.
In ceea ce il priveste pe Jean-Marie Messier, fostul sef al Vivendi Universal, Murdoch a fost comparat cu acesta din punctul de vedere al apetitului de a cumpara mereu alte si alte companii pentru a-si extinde afacerile. Ca si pe Messier sau pe alti magnati de media, achizitiile l-au dus pe Murdoch in pragul falimentului, cand a avut de reesalonat datorii de 8,5 miliarde de dolari cu un sindicat de 146 de banci. Murdoch a reusit insa sa-i convinga pe bancheri si a reusit sa redreseze lucrurile, in timp ce Messier a esuat si a fost debarcat de la conducerea Vivendi.
Unii analisti spun ca, totusi, vina lui Messier a fost de a fi diversificat prea mult obiectul de activitate al Vivendi, care de la apa si canal a ajuns la productie de film si Internet. E vorba insa si de talentul de negociator si, mai mult, de siretenie, de capacitatea de persuasiune si chiar de mistificare, care lui Messier i-au lipsit, in timp ce Murdoch le-a avut din plin. Unuia din biografii sai, Murdoch i-ar fi declarat: "Trebuie sa le spui afurisitilor de politicieni ceea ce vor sa auda si, dupa ce ai facut targul cu ei, nu te mai intereseaza. Oricum n-or sa-ti zica nimic daca isi dau seama ca de fapt ceea ce ai spus tu nu era ceea ce vor sa auda; asta le-ar strica imaginea - si nu-si pot permite".
Asa a fost, probabil, cu declaratiile despre Dalai Lama si pantofii lui, placute urechilor de la Beijing. Intr-o anumita masura poate sa fie la fel si acum, cand Murdoch lauda neincetat "atitudinea foarte morala si foarte corecta" a lui George Bush in lupta impotriva dictatorului Saddam Hussein si "barbatia" lui Tony Blair de a se alatura SUA in chestiunea razboiului cu Irakul. Australianul nu poate fi banuit insa de nesinceritate atunci cand se declara in favoarea razboiului. E atat de incantat de idee, incat se poate spune ca a facut chiar o greseala tactica, o data ce a indraznit sa afirme deschis ceea ce toti liderii politici pro-razboinici din lume se feresc sa recunoasca, si anume ca inlaturarea lui Saddam Hussein ar putea duce la ieftinirea petrolului. "Cel mai bun lucru care va urma pentru economia mondia