Fostul presedinte al Harvard vrea ca FMI sa gestioneze un fond de hedging de 500 mld. dolari

Fostul presedinte al Harvard, Lawrence H. Summers, a propus un proiect ambitios pentru FMI legat de gestionarea cu profit a rezervelor valutare ale statelor in curs de dezvoltare.

Fostul ministru de finante al SUA, respectiv presedintele universitatii Harvard care a demisionat recent, sugereaza ca Fondul Monetar International (FMI), pe langa atributia curenta de creditor de ultim rang, sa gestioneze si cel mai mare fond de hedging, conform Bloomberg. Un fond de hedging isi acopera riscul prin tehnici sofisticate care presupun tranzactii la termen.

Tarile dezvoltate, mai cu seama cele din regiunea Asiei, detin rezerve de moneda straina cu mult peste cele necesare pentru acoperirea nevoilor curente si interventiilor pe piata pentru stabilizarea monedei nationale.

Intrebarea care se pune este ce ar fi daca, asa cum sustine Summers aceste tari ar distribui acest surplus, evaluat la 420 mld. euro catre un fond gestionat de FMI si Banca Modiala.

Cu o armata de experti in domeniul gestionarii fondurilor de hedging care sa se ocupe de acest fond, s-ar putea genera cel putin 6% pe an sub forma de profit din investitii, spre deosebire de 0 cat reprezinta in acest moment, este de parere Summers.

Cea mai mare parte a acestui profit poate fi distribuita investitorilor, care ar retine spre exemplu un procentaj din capital pentru acoperirea cheltuielilor de gestionare. In mod normal, fondurile de hedging opresc intre 1-2% din capitalul investitorilor.

Daca fondul astfel gestionat lucreaza cu o cota minima de 1% din capital, suma s-ar ridica la 4,2 mld. euro care pot fi readusi in economia globala sub forma de bunuri publice, de imprumuturi sau pot fi folositi pentru acoperirea de datorii. "Poate ca este timpul ca FMI si Banca Modiala sa se gandeasca mai mult la modul cum pot sa contribuie la gestionarea fodurilor tarilor in curs de dezvoltare decat sa imprumute aceste tari", considera Summers.

Propunerea fostului presedinte al Harvard are sens daca ne gandim la ce poate face aceasta institutie pentru reducerea saraciei mondiale.

Daca guvernele nu distribuie aceste resurse catre sectoare neproductive, populatia saraca din tarile in curs de dezvoltare va fi cea din urma beneficiara a acestui fond care este cu doua treimi mai mare decat cel gestionat in acest moment de CITCO Fund Services, cel mai mare fond de hedging din lume.

Sunt peste un miliard de oameni in tarile in curs de dezvotare care castiga mai putin de un dolar pe zi. Imaginati-va ce ar fi daca fiecare din acestia ar primi 25 de euro pe an, ajustati la rata inflatiei. Suma de 420 miliarde de euro necesara pentru a produce acest surplus deja exista la nivelul tarilor dezvoltate, care detin rezerve de 1.250 miliarde de euro in moneda straina. Nu mai este nevoie decat de cineva care are autoritatea sa "deschida" doar o treime din acest "cufar" valoros. Iar FMI reprezinta institutia cea mai in masura sa gestioneze aceasta "comoara". Este clar faptul ca acesta este urmatorul pas spre evolutia institutiei FMI.

Conform unui set de reguli ce poarta numele lui Pablo Guidotti, fost ministru de finante al Argentinei, si Alan Greenspan, ce s-a retras recent din fruntea Fed, tarile ar trebui sa detina rezerve valutare echivalente cu importurile pe un an.

Intre 1990 si 1996, tarile in curs de dezvoltare au respectat regula Guidotti-Greenspan cu strictete. Insa, dupa criza financiara asiatica din anii 1997-1998, aceste tari au devenit mai conservatoare. In semestrul trei al lui 2005, tarile dezvoltate detineau rezerve valutare excedentare care depaseau imprumuturile cu 1.250 de miliarde de euro. Acesti bani, asa cum sustine Summers, probabil aduc un profit nul in acest moment.

"Daca tarile bogate in rezerve ar investi o parte a acestor sume in infrastructura sau intr-un portofoliu diversificat pe termen lung cu active din piata globala de capital, s-ar obtine o rata de profitabilitate de 6% cu usurinta", a declarat Summers.

"Intr-adevar, marile fonduri ambitioase din SUA au o rata de profitabilitate care se apropie de 10% in ultimii 20 de ani", sustine fostul presedinte al Harvard. "Mi se pare evident sa intrebam de ce acest exces de rezerve nationale din tarile in curs de dezvotare nu ar trebui sa urmeze aceasta directie", a adaugat el.

Ideea nu este in totalitate noua. Guvernul singaporez prin institutia Singapore Investment Corp., care gestioneaza rezervele tarilor asiatice de 25 de ani, dispune de o gama larga de active, proprietati imobiliare, bunuri si actiuni.

In iulie anul trecut, Coreea de Sud a pus bazele institutiei denumite Korea Investment Corp., care gestioneaza un portofoliu de 17 miliarde de euro reprezentand revervele tarii in monede straine, cu scopul de a asigura o rata sustenabila de profitabilitate.

In ianuarie, reprezentantii administratiei de stat a Chinei din departamentul de Schimb Valutar au declarat ca vor sa " gaseasca metode mai eficiente de investire a surplusului de moneda straina".

Dupa cum se poate observa, tarile asiatice au deschis calea gestionarii rezervelor proprii si o fac destul de bine. Insa aceasta activitate ar putea fi gestionata mai eficient de o institutie care are autoritatea si informatiile necesare tinerii sub observatie a economiei mondiale. De asemenea activitatea la nivelul unei astfel de institutii de rang global ar implica costuri mai reduse decat aceste institutii dispersate pe intreg globul, iar nivelul lichiditatilor ar fi considerabil mai ridicat, ceea ce permite finantarea tarilor care se afla in impas la un moment dat.

Insa, in general, cand vine vorba de investirea rezervelor bancii centrale, lichiditatea si riscul stau in calea profitabilitatii.

Cu toate acestea pierd bani buni cu investitii "sigure si lichide" in titluri de tezaur ale SUA, chiar daca investitorii privati se bat pe actiuni la bursa.

Pentru a combate aceasta viziune ingusta legata de riscul unui portofoliu de titluri, pentru a obtine o rata de profitabilitate mai ridicata din rezerve, tarile dezvoltate trebuie sa "tina sub observare atenta si sa monitorizeze in orice monent, printr-o institutie internationala, investitiile pe baza rezervelor bancilor centrale", este de parere Summers.

Aceasta gandire deschide noi oportunitati pentru FMI si Banca Mondiala. Ele ar putea sa dezvolte "o facilitate internationala prin care tarile pot sa-si investeasca rezervele fara sa-si asume responsabilitatea politica pentru deciziile de investire si rezultatul obtinut in acest sens", crede Summer.

Ar fi nevoie de rezerve enorme pentru a putea fi implementata o comunitate financiara care sa puna in aplicare o propunere radicala ca aceasta, insa proiectul s-ar putea dovedi un succes real.

Recent Banca Centrala Europeana si-a exprimat temerile cu privire la fapul ca FMI risca sa devina mai mult un "secretariat" pentru strategii internationale care se ocupa de politica monetara, a avertizat un membru al conducerii BCE, citat de Financial Times.

De asemenea, luna trecuta Mervyn King, guvernator al Bancii Angliei, a avertizat ca FMI, institutie creata la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, "ar putea sa cada in obscuritate".

Cu toate acestea ea merita sa fie analizata si luata in consideratie. Cercetari recente au aratat ca fondurile de hedging nu sunt vulnerabile la socurile financiare. Cu o administrare eficienta ar putea deveni un instrument benefic si sigur care sa serveasca populatia saraca din aceste tari.

Asa cum chiar Summers a declarat, "este o ironie a vremurilor noastre ca majoritatea populatiei sarace locuieste in tari cu rezerve vaste de moneda straina". Daca ne gandim mai bine, este mai mult decat o ironie, este o tragedie.

Fondul de hedging este un fond de investitii pentru investitorii privati sau institutionali la care limita de capital investit poate sa fie chiar de un milion de dolari. Aceste fonduri nu sunt reglementate si permit o varietate larga de metode de investire cu un randament foarte bun, insa un risc adesea peste medie. adrian.cojocaru@zf.ro