Franta tine cu dintii de avantajul terenului propriu

Patriotismul economic francez a provocat in repetate randuri confuzie in randul investitorilor straini, sectoarele cheie ale economiei franceze fiind intangibile.

Directorul executiv al companiei franceze de utilitati Veolia Environnement, Henri Proglio, a purtat luni de zile discutii cu oficialii gigantului energetic italian Enel despre o posibila oferta comuna in vederea achizitionarii companiei de utilitati franceze Suez.

Pe 23 februarie, Proglio a telefonat la Enel pentru a-si retrage oferta. "Dintr-o data, toata afacerea a luat o noua conotatie politica si mi-am spus ca nu vreau sa fac parte din asa ceva", isi aminteste Proglio discutia avuta cu directorul executiv de la Enel, scrie The Wall Street Journal Europe.

La doar trei zile dupa telefonul lui Proglio, intentiile politice din spatele retragerii ofertei Veolia catre Enel au devenit clare. Primul- ministru francez, Dominique de Villepin, a anuntat ca Suez va fuziona cu Gaz de France, companie detinuta de stat, pentru a forma un gigant energetic 100% francez. Fuziunea a deschis drumul spre intelegerea politicii protectioniste a Frantei, o politica de apropiere a relatiilor dintre statul francez si companiile nationale, aplicata consecvent in cele mai importante ramuri industriale si pe piata de retail.

Acordarea de prioritate companiilor cu capital exclusiv sau majoritar national poate fi considerata o bariera semnificativa in implementarea politicii Uniunii Europene, de a asigura libera circulatie a capitalului intre tarile membre. Franta, pe de alta parte, se considera de zeci de ani unul din factorii de stabilitate si crestere a UE ca putere politica si economica.

"Modelul francez de creare a unor campioni nationali si de a-i ajuta sa se extinda pe piete mai deschise este probabil bun pentru Franta", este de parere Chris Grant, directorul Centrului pentru Reforma Europeana, cu sediul la Londra. "Nu este insa bun si pentru proiectele UE sau pentru economia Europei per ansamblu", a adaugat el.

Cazul companiei Suez a atras Frantei un val considerabil de proteste antinationaliste, oficialii mai multor state membre ale UE atragand atentia ca aceasta politica ar putea anula eforturile Uniunii Europene de a crea o piata energetica europeana libera si ar ataca ideea de piata unica europeana.

"Putem avea o piata interna numai atunci cand piata electricitatii va fi libera si cand vom accepta campionii europeni si nu vom gandi numai la nivel national", a declarat cancelarul german Angela Merkel. "Altfel notiunea de piata interna (in interiorul UE - n.n.) nu ar mai avea sens", a adaugat Merkel.

Patriotismul economic nu este nici ceva nou si nici ceva exclusiv francez. La ora actuala Spania incearca sa respinga o oferta de preluare a unei companii energetice in timp ce Polonia se opune unei preluari bancare de catre italieni.

La randul ei, Italia s-a opus in mod constant fuziunilor bancare de pe piata interna, intre bancile cu capital italian si cele cu capital strain. Recent Franta si Italia au reusit dupa patru ani de negocieri sa ajunga la un consens privind accesul reciproc pe pietele energetice interne. In ciuda criticilor aduse, parlamentul francez a adoptat saptamana trecuta o lege care mareste considerabil puterea decizionala a actionarilor companiilor franceze de a refuza eventualele oferte ostile de preluare.

Cazul Suez a aratat de ce guvernul de la Paris se pricepe mai bine la aceasta politica economica decat alte guverne. "Ce-i al meu e al meu si ce-i al tau e negociabil", a caracterizat protectionismul francez Henri de Castries, seful companiei de asigurari franceze Axa.

Oficialii francezi insista, in ciuda tuturor criticilor, asupra calitatii lor de a nu fi interventionisti. "S-a creat sentimentul ca Franta este protectionista, dar nu aceasta este imaginea pe care o am despre tara mea", a declarat saptamana trecuta Thierry Breton, ministrul finantelor. In acelasi timp Breton a subliniat importanta statului in economia nationala. "Statele au dreptul, ca actionari, sa se faca auzite", a adaugat el.

In ultimii doi ani Parisul s-a plasat in mijlocul unei serii intregi de oferte ale companiilor straine, printre care compania farmaceutica Aventis si producatorul de otel Arcelor. Cu toate acestea, in primavara lui 2004 a descurajat in mod direct si elocvent compania farmaceutica elvetiana Novartis care dorea sa achizitioneze grupul franco-german Aventis. Novartis s-a retras si s-a format ulterior grupul Sanofi-Aventis, cu capital majoritar francez.

Anul trecut guvernul francez a raspuns zvonurilor de preluare a grupului Danone de catre PepsiCo printr-un avertisment public la adresa companiei americane. PepsiCo nu a mai depus niciun fel de oferta. La putin timp, oficialii francezi au prezentat o noua lege, deja adoptata, care specifica zece sectoare industriale din Franta care sunt protejate de eventuale preluari.

In ce priveste cazul Suez, presedintele francez Jacques Chirac a telefonat personal premierului italian pentru a-i spune ca oferta Enel este considerata "ostila", potrivit unui raport intern al Enel care a fost confirmat de oficialii francezi. Partea italiana considera ca acest telefon a facut parte dintr-o campanie mai mare de intimidare a lui Proglio. Francezii sustin in continuare ca nu au facut nimic impotriva Italiei, mai ales ca Enel nu a inaintat vreo oferta in mod oficial.

Toti analistii de piata sunt de acord ca fuziunea interna dintre Suez si Gaz de France a fost menita sa consolideze piata interna a Frantei, iar ceea ce francezii denumesc patriotism economic este bine primit de publicul francez.

De Villepin, care este de asteptat sa candideze la alegerile prezidentiale de anul viitor, a tinut in mod deosebit sa anunte fuziunea din biroul sau. Pentru a face posibila fuziunea, guvernul are in plan modificarea legii referitoare la portofoliul statului in Gaz de France.

Desi acuzatiile de protectionism nu au incetat, peisajul economic francez nu a fost afectat de aceasta strategie. Peste 40% din companile listate la bursa franceza sunt straine, in timp ce unul din sapte francezi lucreaza pentru un angajator din alta tara.

Specialistii se intreaba daca fuziunile intre asa-zisii campioni locali sunt viabile din punct de vedere economic pe termen lung.

"Trebuie sa ne intrebam cine profita de pe urma acestui patriotism economic. Vor profita consumatorii si economia in general?", a intrebat retoric Mario Monti, fost comisar european pe probleme de competitie si piete interne.

Legaturile dintre mediul de afaceri si cel politic sunt de multe ori trecute cu vederea in cursurile Scolii Nationale de Administratie (ENA), scoala franceza de elita fondata de Charles de Gaulle. Atat Chirac, cat si De Villepin au absolvit aceasta institutie de invatamant. Printre alti absolventi de marca ai ENA se numara si presedintele Suez, Gerard Mestrallet si directorul executiv al Gaz de France, Jean-FranA?ois Cirelli.

Suez a anuntat de mai mult timp ca doreste sa-si imbunatateasca departamentul energetic, iar Gaz de France a fost cel mai bun mod de a o face. Compania detinuta de stat, Gaz de France, mult mai mica fata de competitorul direct Electricite de France, a anuntat si ea la randul ei ca doreste o extindere a operatiunilor, prin reducerea sectorului public si reorientarea catre gaze naturale.

La acea vreme, ministrul finantelor Thierry Breton lucra la privatizarea unui pachet de 22% din Gaz de France, programata pentru jumatatea anului 2005. In cadrul pregatirilor acestei privatizari, guvernul francez a reusit punerea in vigoare a unui decret in care se preciza ca participatia statului in Gaz de France nu poate scadea sub 70 de procente.

Mestrallet si-a dat seama ca pentru a fi posibila fuziunea dintre compania privata Suez si cea detinuta de stat, decretul de lege trebuia modificat. Dupa cateva luni legea a fost modificata din nou. Retragerea ofertei Enel a survenit presiunilor repetate exercitate de factorii politici francezi, in timp ce fuziunea dintre Gaz de France si Suez a fost anuntata personal de primul-ministru francez ca o reusita proprie. Decizia lui Proglio de a renunta la a mai oferta Suez a starnit reactii amestecate. "De unii sunt considerat las, iar de altii un tradator al patriei", a conchis Proglio.

victor.rotariu@zf.ro