Intre UE si Rusia, ei aleg munca in Occident

Faptul ca Republica Moldova se va afla in curand la granita Uniunii Europene a determinat in ultimele luni o inmultire a luarilor de pozitie internationale pe tema viitorului acestei tari. In ciuda faptului ca Parlamentul European a adoptat la sfarsitul anului trecut o rezolutie care afirma ca Republica Moldova are dreptul sa spere ca va fi si ea integrata, Uniunea Europeana nu da sanse de integrare Republicii Moldova pentru urmatorii cinci ani. In acelasi timp, desi planul de federalizare conceput de Moscova a fost respins pentru moment, dependenta economica a Moldovei fata de Rusia are toate sansele sa se accentueze in continuare. In lipsa unei posibilitati reale de a alege intre un viitor alaturi de Europa sau unul alaturi de Rusia, cetatenii moldoveni uzeaza deocamdata de singura libertate de optiune pe care o pot valorifica: aceea de a pleca sa lucreze in strainatate.

Imediat dupa vama Sculeni, pe stanga, la nici cativa kilometri de fasia de granita, un monument scorojit strapunge ceata ce acopera lunca Prutului. O fantoma a comunismului - secera si ciocanul puse in cruce - iti atrag atentia. Pe partea cealalta, ruinele unui colhoz, candva mandria raionului Ungheni, devenit peste noapte adapost pentru cainii vagabonzi.

Sa strabati "europeana" care leaga Romania de Chisinau e o adevarata aventura. Asfalt incretit, gropi la fiecare suta de metri si o sosea ingusta ca o ulita. De-o parte si de alta, case saracacioase, din chirpici, vopsite cu "saneala".

Pe sosea, un adevarat bazar al masinilor: de la Volgi vechi si Lade peticite, incarcate pana la refuz cu varza sau mere, pana la Mercedesuri de ultimul tip.

Intre granita si Chisinau nu sunt decat doua localitati mai rasarite: Ungheni si Calarasi.

Nu stii insa cand ai intrat in oras sau cand iesi. Singurele semne: blocuri inalte, ca niste cutii uriase de chibrituri, cu balcoane ferecate cu grilaje de lemn si, din cand in cand, folii de aluminiu sau plastic in loc de geamuri. Cam asa arata Ungheniul.

Inainte de Chisinau, pe coama unui deal ascuns in spatele unei livezi, cartierul rezidential. Vile pe doua-trei sau chiar patru niveluri, asezate in sir, ca un pluton de executie. "Dacii ("dacea" inseamna vila in rusa - n.r.) - asa le zicem noi la vilele comunistilor. Astea-s ridicate amu di curand", explica Dumitru Ciobotaru.

N-are nici 50 de ani. Are trei copii si a ramas pe drumuri dupa ce l-au dat afara de la fabrica. "Am lucrat in Calarasi, ca muncitor. Acu', noroc di pamant. Vand ce am prin ogradi sa pot trimiti copiii la scoala", spune Dumitru. Cateva galeti cu fructe vandute pe marginea drumului, si familia are ce manca o saptamana.

Dumitru a auzit ca la Chisinau e "panarama mare". "Se lupta rusii sa puna iar mana pe noi. Si altii ne zic c-or sa ne ajute. Atata valva si pentru ce? Pentru o saracie". Omul nu stie ce inseamna "federalizare". "Nu stiu ce-i chestia asta. Stiu ca rusii vor sa puna capastrul pe noi iara".

Liniste si bezna

La cativa kilometri de cartierul "daciilor", intri in capitala. Chisinau. Un oras cenusiu, cu oameni cenusii. "Unde se afla cladirea Parlamentului?" "Sto? Ia ni panimaiu. Idite po ulitu Stepan..." (Ce? Nu inteleg. Luati-o pe bulevardul Stefan - n.r.).

Din zece trecatori, cu greu gasesti unul care sa-ti raspunda in romaneste. "Eu fac armata aici. Is din Orhei. Stiu ca-i prin centru, dar nu stiu sa zic pe unde s-o luati". In centrul Chisinaului, peste drum de Ministerul de Interne, randuri-randuri de tarabe cu carti. Doua-trei titluri in limba romana: "Cum sa-ti faci o cariera", "Cartea visurilor". "Cum se vand cartile in limba romana?". Intrebarea o pune pe fuga pe vanzatoare. "Sto vi hocite? Ni panimaiu!" (Ce vreti? Nu inteleg! - n.r.).

Multor straini, ba chiar si multor moldoveni din Romania, le e frica sa calatoreasca la Chisinau. Pentru un strain aflat la Chisinau, regulile sunt stricte, iar indicatiile le poti obtine neoficial inca din vama romana: nu e indicat sa dai pasaportul din mana, iar daca autoritatile ti-l cer, trebuie sa ai grija sa-l primesti si inapoi; daca parchezi in locuri publice, sa scoti imediat bornele de la baterie, altfel s-ar putea sa ramai fara masina; mergi numai in zone aglomerate si nu te plimba noaptea pe strazi.

In Chisinau poti obtine orice, "la negru": droguri, prostituate, masini straine, dar si produse electronice ori alta marfa rara. "Au de toate, da' ce nu au! Dar nimic nu-i la vedere", recunoaste un vames roman. In rest, in magazine, galantarele aduc aminte de Romania anilor '87-'89. Compot, tocana de legume, conserve de peste - rafturi intregi. Cu 10 lei nu poti sa-ti iei decat o conserva si-o paine. Sau o scrumbie afumata. Nu prea ai ce sa alegi. "Aia care au bani merg la restaurant", afirma Natalia Cabrev, vanzatoare la un butic de pe bulevardul Stefan cel Mare. Pentru saraci exista talciocul. "Acolo vin de peste tot, din Chisinau, de la tara si vand orice. De la oale, farfurii, haine vechi, bibelouri de prin casa, macrameuri, pana la placinte <poale in brau> facute pe plita in casa", spune Natalia.

In restaurantul "Nastasia", daca saluti in romaneste risti sa-i strici chelnerului toata ziua. "Dobrai vecer! Pajalusta!". Cu rusa de acasa, mimata de parinti in bucatarie, intelegi ca esti binevenit. In jur, la mese, femei imbracate in blanuri scumpe si barbati cu cefe groase peste gulerele puloverelor "trendy" aduse din Romania. Le cauti profesia dupa gesturi. "Profesori? Nu gasesti asa ceva aici. Un profesor castiga 900 de lei. O masa aici e cam 300 de lei pentru doi oameni. Fara alcool", lamureste chelnerul.

Pe strazile Chisinaului e liniste si bezna. Daca nu ar fi firmele luminoase ale magazinelor, ai risca sa te pierzi. "Pai n-o mai aprins becurile de doi-trei ani, de la alegeri. Economie. Suntem saraci, ce si facem...", explica un vanzator de ziare.

Dincolo de capitala, drumul spre granita e un adevarat safari: slalom printre gropi si indicatoare care abia se pot citi. Benzile ce impart soseaua sunt o amintire. Luminite ca de opait se zaresc si fac semn ca ai intrat intr-o localitate. Dar nu stii de-i sat sau oras. La vama moldoveneasca, doi ofiteri grasi. Te lasa sa treci. De pe podul de peste Prut vezi luminile din vama romaneasca. Dupa orele de bezna din Chisinau, drumurile din tara par cu adevarat occidentale.

Gazprom ia totul

La sfarsitul anului trecut, situatia Republicii Moldova reintra in atentia comunitatii internationale, in contextul protestelor de strada de la Chisinau fata de planul de federalizare a tarii, conceput de autoritatile Federatiei Ruse. Planul prevedea autonomia provinciilor separatiste Transnistria si Gagauzia si autoriza prezenta armatei ruse in stanga Nistrului pentru o perioada de 30 de ani. Acest lucru ar insemna ca Rusia sa-si construiasca un cap de pod in apropierea frontierelor Uniunii Europene, avand in vedere ca Romania va adera curand la Uniune, iar Parlamentul European a adoptat la sfarsitul anului trecut o rezolutie care afirma ca Republica Moldova are dreptul sa spere ca va fi si ea integrata. Sub presiunea strazii, presedintele Vladimir Voronin a refuzat semnarea documentului, iar ceea ce e cunoscut in termeni diplomatici drept "criza transnistreana" a ramas din nou subiect de declaratii diplomatice din partea organismelor europene si de promisiuni de negociere, fara insa nici o perspectiva de rezolvare concreta a situatiei.

Ceea ce institutiile europene califica drept o chestiune care tine de politica si de diplomatie se reduce insa la o problema economica, avand in vedere dependenta energetica a Republicii Moldova fata de Rusia. Republica Moldova importa din Rusia 90% din combustibilul necesar pentru producerea de energiei. In schimbul gazelor importate, guvernul de la Chisinau a acordat in 1994 grupului Gazprom, pe langa produsele livrate, controlul asupra companiei de gaze Moldova-Gaz. Nu e greu de inteles ca autoritatile ruse folosesc constant gigantul Gazprom drept cea mai eficienta parghie pentru a-si impune interesele in Moldova, amenintand mereu cu sistarea sau reducerea livrarilor pe motivul datoriilor Chisinaului mai ales in momentele politice mai delicate. In decembrie, in contextul in care emisarii rusi prezentasera la Chisinau planul de federalizare, Gazprom a cerut societatii Moldova-Gaz sa reduca la jumatate livrarile de gaze catre termocentralele din Chisinau, pe motiv de neplata.

Datoriile Republicii Moldova la gaze naturale erau, la 1 octombrie 2003, de 121,1 milioane de dolari, fata de 112,4 milioane de dolari la inceputul anului 2003. Gazprom a propus Guvernului de la Chisinau sa transmita concernului rus, in contul datoriilor, intreprinderi importante, inclusiv companii energetice, combinate viticole si de tutun, insa oficialii moldoveni au declarat ca cedarea patrimoniului public pentru acoperirea unor datorii contravine legislatiei nationale si angajamentelor fata de organismele internationale.

Electricitatea, tot de la rasarit

La randul ei, si chestiunea Transnistriei se pune in primul rand tot din perspectiva economica. Dupa cum se stie, cea mai mare piedica in dezvoltarea economica a Republicii Moldova este deficitul energetic cronic. Centralele hidroelectrice de la Dubasari si Camenca si cele termoelectrice de la Balti, Rabnita si Ungheni acopera doar 1% din totalul necesarului de energie. In plus, Guvernul republicii separatiste transnistrene a intrerupt frecvent transporturile de combustibili cu destinatia Moldova provenite din Rusia si Ucraina. La aceasta se adauga faptul ca majoritatea echipamentelor generatoare de energie si a transformatoarelor sunt produse in Transnistria.

Republica Moldova are cinci societati de distributie de energie: trei dintre ele au fost vandute grupului spaniol Union Fenosa, dar celelalte doua prezinta un interes scazut pentru investitori. Guvernul de la Chisinau a anuntat, la sfarsitul lunii decembrie, ca va scoate la vanzare in cursul anului viitor pachete de 75% plus o actiune din capitalul acestor ultime doua societati de distributie de electricitate. Autoritatile moldovene considera ca procesul de privatizare are o importanta vitala pentru modernizarea sectorului energetic si reducerea tarifelor la energie: cele mai ieftine importuri de electricitate provin din Ucraina, la un pret de aproape 23 de dolari pe MWh, comparativ cu tariful perceput de companiile autohtone, de 26 de dolari.

Republica Moldova se bazeaza si pe compania hidroelectrica Moldavskaia Gres, detinuta de stat si situata in Transnistria. Compania nu este controlata, insa, de guvernul de la Chisinau, ci de liderii republicii separatiste, existand o disputa vehementa intre autoritatile celor doua parti privind vanzarea companiei unor investitori din Rusia. Anul trecut, autoritatile de la Tiraspol si-au exprimat speranta de a vinde compania la pretul de 100 milioane de dolari, fie catre Gazprom, fie catre RAO UES, monopolul de stat in domeniul livrarilor de electricitate. Si aici, lucrurile par sa se indrepte tot spre un final cu investitori rusi: ministrul moldovean al energiei a declarat ca si Chisinaul spera sa aiba discutii cu o delegatie a companiei rusesti RAO UES, in legatura cu privatizarea firmei moldovenesti.

Realitatea e insa ca, in afara de investitorii rusi, putine companii occidentale se incumeta sa patrunda pe piata moldoveneasca. Republica Moldova va atrage putine investitii straine pana in momentul in care isi va liberaliza economia si va reduce coruptia, avertiza Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), intr-un raport publicat vara trecuta. "Climatul de afaceri dificil a avut un efect descurajant asupra investitiilor locale si a celor straine. Guvernul a schimbat rezultatul mai multor privatizari anterioare, investitori straini importanti au parasit tara ca urmare a acestui lucru, in timp ce altii se confrunta cu interventia substantiala a autoritatilor", arata BERD. Aceasta abordare a guvernului a si determinat doi mari investitori straini - Europharm si Unistar Ventures - sa se retraga din Republica Moldova, iar cei care raman, precum firma de distributie a electricitatii Union Fenosa, "suporta presiuni din partea autoritatilor" - referirea fiind la aceeasi cultura a coruptiei care greveaza multe din statele foste comuniste. In 2002, Republica Moldova s-a situat pe locul 93 intr-un clasament al celor mai corupte 102 tari din lume, intocmit de Transparency International.

Cei mai mari investitori straini: moldovenii

Prabusirea economica dupa obtinerea independentei, in 1991, a transformat Republica Moldova in cea mai saraca tara din Europa, alaturi de Albania: economia statului fost sovietic reprezenta in 2002 numai 39,5% din cea existenta in 1990, ceea ce inseamna ca Republica Moldova a avut cea mai redusa rata de redresare din regiune de la colapsul Uniunii Sovietice. Circa 40% din populatie traieste aproape de pragul saraciei, iar statul se confrunta cu datorii imense, de 1,58 miliarde de dolari, a caror rambursare este complicata de retragerea unui program de asistenta coordonat de Fondul Monetar International.

La finele anului trecut, UNICEF, OSCE si Programul ONU pentru Dezvoltare (PNUD) au difuzat un raport din care reiese ca intre 600 de mii si un milion de moldoveni locuiesc in afara Republicii Moldova - cifra enorma, in conditiile in care populatia tarii se ridica la 4,4 milioane de locuitori. "In ultimii ani, banii expediati prin intermediul sistemelor internationale de transfer monetar de la muncitorii moldoveni din afara tarii constituie cea mai mare parte a venitului acestei tari, moldovenii transferand circa 120 de milioane de dolari anual, adica jumatate din bugetul Republicii Moldova", afirma raportul, care conchide pentru populatia rurala din Republica Moldova, migratia reprezinta singura modalitate de supravietuire si, in consecinta, exista mai multe sate in care peste jumatate dintre locuitori sunt plecati la munca in strainatate".

Statisticile oficiale arata ca 80% din populatia Republicii Moldova ar dori sa migreze. Aproape 90% din tinerii cu varsta cuprinsa intre 18 si 29 de ani ar dori sa plece din Republica Moldova pentru cel putin o perioada scurta de timp si mai mult de 37% ar parasi tara pentru totdeauna. Doar noua% ar dori sa ramana in Republica Moldova, arata raportul. Potrivit Departamentului de Statistica si Sociologie de la Chisinau, cifra oficiala a moldovenilor care lucreaza in strainatate se ridica la 234 mii de persoane sau 11,4% din populatia activa. Majoritatea moldovenilor migreaza in Turcia, Italia, Spania si Portugalia.

Ce urmeaza?

Cum isi imagineaza insa moldovenii viitorul? Potrivit "Barometrului de opinie publica" realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) in noiembrie 2003 pe un esantion de 1.162 de persoane din 92 de localitati, 26,6% din intervievati cred ca Republica Moldova ar trebui sa ramana in CSI si 4,3% considera ca ar fi bine ca Moldova sa nu faca parte din nici o alianta. La intrebarea "Daca duminica viitoare ar avea loc un referendum privind aderarea la UE, ce ati vota?", 67,8% s-au pronuntat "pentru". Doar o treime dintre intervievati s-au pronuntat pentru aderarea Republicii Moldova la NATO. La intrebarea "Cum va imaginati Republica Moldova peste 10 ani?", 46,1% au raspuns "tara independenta", 20,9% - "parte componenta a Rusiei" si doar 6,4% - "parte componenta a Romaniei".

In ceea ce priveste realismul acestor asteptari, daca ideea federalizarii dupa plan rusesc a fost respinsa pentru moment, nici o apropiere prea rapida a Moldovei de Europa nu pare posibila. "Republica Moldova nu figureaza pe nici o lista drept obiect al discutiilor in sensul extinderii Uniunii Europene", scria la finele anului trecut cotidianul britanic Financial Times, intr-un articol in care atragea atentia asupra problemelor extinderii UE. Ziarul facea trimitere la aprecierile comisarului european pentru extindere, Gunther Verheugen, care sustinea ca Republica Moldova, Ucraina, Belarus si Rusia nu au nici o sansa sa adere la UE.

"Nu trebuie sa ne cream iluzii in privinta acestor patru tari din fosta URSS - ele sunt state falimentare. Republica Moldova si Belarus sunt considerate de noi drept tari cu regimuri dictatoriale, constructiile lor statale fiind foarte fragile", spunea Verheugen. E drept, cu o consolare diplomatica: "Dar acest lucru nu inseamna ca noi nu vom incerca sa sustinem societatea civila din aceste tari".