Monumente predate la cheie, in schimbul catorva miliarde de lei

Pe piata internationala de arta, din ce in ce mai asemanatoare cu cea imobiliara, din cauza relatiei directe dintre nivelul bogatiei si cererea de opere de arta, sculptura si mai ales cea monumentala, reprezinta nise mult mai limitate decat pictura. Casele de licitatii estimeaza volumul tranzactiilor cu sculpturi la un procent de 3-5% din totalul tranzactiilor cu arta. Dezvoltarea limitata a pietei sculpturii fata de piata celorlalte arte figurative se explica, spun specialistii, prin costurile foarte mari pe care le ridica topirea metalelor. Exista insa afaceri bune si in acest domeniu.

In Romania nu exista persoane interesate sa sponsorizeze ridicarea unui monument, iar clientii creatorilor de monumente sunt in exclusivitate Primariile si Ministerul Culturii si Cultelor. Sculptura monumentala se face greu si este, de altfel, destul de putina din punct de vedere cantitativ, este de parere sculptorul Ioan Bolborea. In momentul de fata, el se considera printre putinii artisti care pot face bani din arta in Romania. "Doar sticlarii mai castiga si cam atat. E vorba de cerere si de oferta, se cer monumente, sticla la fel, este viabila, dar pictura si sculptura mica merg mai greu, pentru ca deocamdata nu s-a format o clasa de oameni care sa aiba si bani, dar si gusturi." Deocamdata, la noi, oamenii cu bani investesc in masini si in vile, mai spune sculptorul; arta nu-i intereseaza decat in masura in care trebuie sa-si decoreze casele, dar rar persoane care sa cumpere arta ca investitie.

3 miliarde de lei, pretul unui pasoptist

Din anul 1995, sculptorul Ion Bolborea are, in Giulesti, o fabrica de bronzuri, care reprezinta o investitie de doua miliarde de lei. Cei 25 de muncitori de aici dau zor sa termine basoreliefurile din bronz reprezentand marile personalitati romane si maghiare ale Revolutiei de la 1848, figuri ce vor placa arcul de 12,15 metri al Monumentului Reconcilierii de la Arad. Probabil cel mai mare din tara, monumentul va mai cuprinde si un grup statuar format din circa 30 de personaje, dispus sub arc. Pretul unui pasoptist se ridica la 2-3 miliarde de lei, iar pretul intregii lucrari, la care Bolborea lucreaza de la inceputul anului, este de 90 miliarde de lei. In mod normal, i-ar mai fi trebuit un an; trebuie insa sa se grabeasca pentru ca data inaugurarii monumentului a fost fixata pentru 10 noiembrie. "Eu predau un monument la cheie: il modelez, il torn si il si instalez", spune sculptorul.

Generatii de mestesugari

Dupa cum marturiseste, Bolborea a ajuns la sculptura monumentala intamplator. Imediat dupa terminarea facultatii, dupa doi ani intr-un institut de proiectare a decis sa lucreze pe cont propriu; adica, pentru ca altfel nu se putea la acea vreme, pentru magazinele Fondului Plastic. "Am facut de toate, sticlarie, pielarie, ceramica, tin minte ca veneau Sarbatorile si aveam niste muncitori care imi faceau genti, pielarie, cadouri, era si-atunci o nebunie", isi aminteste sculptorul. A fost si acela "un inceput de negustorie", spune el.

Dupa '90, investitia in fabrica de bronzuri, care numara la ora actuala cinci hale de productie si doua turnatorii, a facut-o in etape. Nu si-ar fi imaginat la acea vreme ca fabrica se va dezvolta astfel. "Credeam ca-mi voi face un mic atelier pentru nevoile personale, dar pofta vine mancand", adauga el.

Prima lucrare executata a fost pentru un coleg: un soldat al sculptorului Tudor Panait, amplasata in Moldova. Lucrarea avea peste 2 metri si Bolborea spune ca initial s-a speriat: era obisnuit sa execute lucrari de sculptura mica, 50 de centimetri cele mai mari. Ca sculptor monumentalist s-a dezvoltat pas cu pas, crede el. La fel si-a dezvoltat si afacerea, dar nu se considera un om de afaceri, ci un artist care-si gestioneaza ?binisor? atat cariera, cat si fabrica.

In prezent, lucreaza din ce in ce mai rar pentru colegi, are propriile sale proiecte si spune ca problema cea mai mare cu care se confrunta este cea a timpului. "Toate monumentele se leaga de o anumita data si e o nebunie, cei de la Primarii sau de la Ministerul Culturii nu se gandesc ca realizarea unei astfel de lucrari necesita timp, vor un monument foarte repede, iar graba asta te da peste cap". O alta problema in acest gen de activitate este si cea a oamenilor, a muncitorilor, care trebuie sa aiba anumite specializari: in ipsos, in turnarea in bronz, in cizelare si montare. Bolborea a preluat niste mesteri de la combinatul Fondului Plastic si in cei zece ani acestia au format doua-trei generatii de mestesugari, ca pe vremuri. Unii au plecat, altii au ramas.

In pregatire, monumentul Caragiale

"Este si normal ca un sculptor care are o astfel de fabrica sa aiba si comenzi", crede Ioan Bolborea. Desi pentru monumente nu poti avea multe comenzi pe an, pentru ca totul pleaca de la complexitatea lucrarii, el are si anul viitor asigurat. Este vorba de un monument I.L. Caragiale, care va fi amplasat in fata Teatrului National din Bucuresti si care a fost conceput ca un ansamblu de personaje celebre din intreaga opera a scriitorului. A aranjat personajele intr-o trasura - metafora a epocii lui Nenea Iancu, dar si simbol al trecerii sale prin timp, explica el.

In rest, a observat ca este foarte greu sa faci monumente la comanda Armatei: in cei aproape 4 ani cat a lucrat la Monumentul Infanteriei Romane, a realizat 10 machete pana a reusit sa imbine ideea lui despre arta cu viziunea militarilor. Monumentul se afla acum in parcul Kiseleff.

A mai realizat un monument Horea, Closca si Crisan pentru Alba-Iulia, a finalizat recent un Eugen Ionescu pentru orasul Slatina, iar singura comanda pe care a primit-o din partea unei persoane particulare a fost un Burebista, platit de un doctor, reprezentant al unei fundatii din Statele Unite.

Bolborea se declara multumit; nu isi doreste decat sanatate pentru ca de cererea de monumente au grija politicienii. "E vorba si de multa vanitate si de faptul ca politica este importanta cand se iau decizii cu privire la monumente. Cand erau taranistii la putere doreau statui cu Maniu, Coposu, apoi liberalii au mai facut si ei niste Bratieni pe la Alba Iulia, la fel si cazul monumentului de la Arad, daca au facut maghiarii, facem si noi." Despre controversele suscitate de

Monumentul Reconcilierii de la Arad, spune ca nu-l afecteaza. "Este placerea de dupa, ma afec- teaza doar atunci cand nu se vorbeste despre lucrarile mele; daca se vorbeste, fie de bine, fie de rau, e bine."

Tehnic folosita in fabrica lui Bolborea, pastrata nemodificata din antichitate

Fabrica de bronzuri a lui Bolborea este singura din tara care lucreaza sculpturi printr-un procedeu antic, cel numit ?la ceara pierduta?. Prin aceasta tehnica, care de-a lungul timpului nu a suportat practic nici o modificare, au fost realizate lucrari precum statuia lui Zeus din Atena, caii lui San Marco de la Venezia, Marc Aureliu de pe Capitoliul de la Roma si marile sculpturi ale Renasterii.

Se porneste de la modelarea in lut a monumentului, se transpune in ipsos, se retuseaza si se aduce la forma finala, dupa care forma este imbracata intr-un model de ceara, impachetat la randul lui intr-o compozitie de praf de caramida si ipsos. Aceasta "gogoasa", explica Bolborea, se introduce in cuptorul de recoacere, ceara se topeste, iar spatiul gol lasat de ceara este umplut cu bronz topit. Apoi se curata si se monteaza bucata cu bucata tot monumentul - tot procesul, in functie de complexitatea lucrarii, putand dura de la o luna de zile la un an sau chiar doi. Orice sculptura astfel realizata este insa un unicat, avand in vedere ca mulajul original, lichefiat in timpul procedeului, se "pierde".
cecilia.stroe@zf.ro