Afaceri de la zero

N-au plecat acasa, au plecat in China!

30.06.2004, 00:00 Autor: Crenguta Nicolae


La cald au fost reflectiile despre teama echipelor mari de la Euro 2004 de a nu primi gol, care le-a determinat sa se inchida mult prea repede in aparare. Si lipsa de imaginatie sau de indrazneala a unor antrenori incapabili sa-i scoata de pe teren pe monstrii sacri, trecuti de mult de apogeul carierei.



Pe urma lucrurile s-au mai linistit si au aparut alte socoteli: cum se face, de pilda, ca francezii, asa de ridiculizati de ziarele de la ei din tara dupa infrangerea rusinoasa in fata Greciei, e premiata pentru scurtul ei parcurs de la campionat cu 1,8 milioane de euro, adica 69.000 de euro de caciula fiecaruia din cei 23 de jucatori si dublu pentru antrenorul Santini? Sau cum se face ca, desi Anglia a parasit competitia in sferturi, antrenorul Sven-Goran Eriksson va ramane linistit cu acelasi salariu de peste 4 milioane de lire sterline salariu anual, in timp ce Bruckner al Cehiei semifinaliste nu castiga mai mult de 70.000 de lire, iar Rehhagel al Greciei, alta semifinalista, a fost pana acum motivat cu o leafa de 490.000 de lire pe an?



S-ar zice ca ramanerea unor natiuni fotbalistice mai putin bogate in cursa pentru trofeul campionatului tinde sa strice piata, prin faptul ca nici salariile actuale, nici potentialele preturi de transfer pentru antrenorii si jucatorii care fac acum performanta la Euro 2004 nu se compara cu cele din principalele tari occidentale importante pentru UEFA. Iar cum aceste tari au plecat toate de la Euro, cu exceptia Olandei, pare ca paguba financiara e enorma: publicitate mai putina, vizibilitate mai redusa pentru jucatorii transferabili, spectatori mai putini ramasi sa-si cheltuiasca banii in Portugalia si mai putini telespectatori care sa vada de acasa meciurile echipelor lor nationale. Presa a observat deja ca populatia la un loc a celor patru tari ramase in competitie nu depaseste 47 de milioane de oameni, adica mai putin decat populatia Frantei, a Marii Britanii (chiar daca scotienii nu tin cu Anglia, se uita si ei la meciuri), a Germaniei sau a Italiei. Chiar in conditiile unor ratinguri foarte inalte, cu ce numar de telespectatori pot sa-i impresioneze pe cei de la UEFA Portugalia, Grecia sau Cehia, tari cu zece milioane de locuitori? Macar Olanda are 16 milioane.



Cat despre restul Europei, desi forul fotbalistic european a raportat cu mandrie, zilele trecute, cresteri de audiente TV pentru meciurile din primele doua saptamani, comparativ cu Euro 2000, cifrele se refera in primul rand la cetatenii din Germania, Italia, Franta, Anglia, Spania si Olanda, adica pietele principale pentru fotbal. Si e de asteptat ca ultima saptamana a competitiei sa fie serios influentata de faptul ca nationalele din primele cinci tari de mai sus au plecat acasa: potrivit statisticilor facute de Initiative, o companie de cercetare a pietei de media care a comparat ratingurile TV pe perioada Euro, audientele TV la meciurile nationalei autohtone au fost, pe ansamblul celor 16 tari participante la campionat, mai mari in medie cu 113% decat la meciurile celorlalte echipe!



Asa s-ar explica, prin urmare, informatiile din ultimele zile ca la reuniunea Comitetului Executiv al UEFA, de ieri, bosii fotbalului european ar fi inclus pe ordinea de zi faimoasa propunere privind limitarea, in toate tarile membre, la 16 a numarului de echipe de club din campionatul primei ligi. UEFA a ajuns, adica, la concluzia ca marile natiuni fotbalistice au iesit din competitie prea devreme fiindca jucatorii lor sunt mult prea solicitati in campionatele interne, avand de jucat pe sezon un numar prea mare de meciuri. Daca Danemarca, de pilda, are numai 12 echipe, Anglia, Franta sau Spania au 20, de unde ar rezulta automat ca danezii au venit mult mai odihniti la campionatul european decat francezii. Iar daca la aceasta se adauga si meciurile in plus ale echipelor de club participante la Champions League sau la Cupa UEFA, n-ar mai fi deloc de mirare randamentul scazut pe teren al vedetelor gen Beckham, Vieri sau Raul.



Diferenta aceasta ilustreaza insa gradul de profesionalizare a fotbalului in tarile respective si interesul comercial din jurul cluburilor, cu care e greu de crezut ca UEFA poate lupta. Cum ar accepta, de pilda, Football Association din Anglia sa scoata din Premiership patru echipe, cand fiecare club din prima liga castiga in mod garantat 15 milioane de lire numai din drepturile de televizare pentru numeroasele meciuri dintr-un sezon? (Lasam deocamdata la o parte consideratiile despre traditia si cultura fotbalistica din tarile respective, unde ar fi de neconceput un sezon asa de scurt ca in Romania, de pilda).



Daily Mirror a scris pe sleau ca e UEFA vrea sa se asigure ca are mai departe vaci grase de muls, fiindca ea castiga daca marile natiuni occidentale, cu cele mai importante piete de televiziune si de publicitate, ajung in fazele finale ale competitiilor continentale. Lucrul e valabil si la nivelul competitiilor unde participa nationalele, si la nivelul celor de club, tinand cont ca o finala de Champions League unde Real sau Arsenal sunt inlocuite de Porto si Monaco nu e tocmai visul oamenilor de marketing de la UEFA. Sa ne amintim ca la fel se pune problema si in relatia cu FIFA, al carei calendar competitional intra tot mai tare in contradictie cu programul cluburilor, mai ales de cand vrea sa resusciteze ideea unui campionat mondial al cluburilor. Sunt cunoscute conflictele pe aceasta tema dintre cele doua foruri si G-14, grupul celor mai puternice cluburi europene, care a si pretins compensatii ca sa-si lase jucatorii la meciurile internationale ale reprezentativelor din tarile lor. S-ar parea insa ca, cel putin de data aceasta, UEFA a facut doar o sugestie si de fapt n-are de gand sa se certe cu cluburile pe tema ideii cu 16 echipe in prima divizie, ci mai curand pe tema numarului de jucatori straini, care ar deznationaliza campionatele si ar acapara talentele fotbalistice din tarile mai sarace.



Indiferent insa ce va recomanda UEFA, trebuie vazut ca problema depaseste cadrul organizarii campionatelor. Presa a remarcat cu ironie ca iesirea prematura de la Euro 2004 a Spaniei, a Frantei sau a Angliei da posibilitatea celor mai bogate cluburi din Europa sa-si adune jucatorii si sa-i mai odihneasca macar cateva zile in plus inainte de turneele de vara de prin Asia sau SUA, dinainte de inceperea sezonului de campionat intern. Mai tineti minte ce succes nebun au avut vara trecuta "galacticii" Beckham, Zidane, Figo si Raul in turneul lor demonstrativ prin Thailanda, Hong Kong si Japonia? Acum, fix la trei saptamani dupa ce se termina Euro 2004, reincep turneele publicitare: FC Barcelona pleaca in Coreea de Sud, Japonia si China, Manchester United pleaca in SUA, unde primul meci demonstrativ o sa-l joace la Chicago cu Bayern Munchen, iar Liverpool joaca cu Celtic la Connecticut, cu FC Porto la Toronto si cu AS Roma la New York.



Acestea sunt noile piete bogate pe care vrea sa le cucereasca acum fotbalul european, si nu "noua Europa" fotbalistica revelata de performantele cehilor sau ale grecilor de la Euro 2004. La centrul international de presa din Lisabona, cea mai numeroasa delegatie de ziaristi, dupa cele din Germania, Anglia, Italia si Spania, este delegatia chineza, iar reporterii chinezi estimeaza ca in total aproape 50 de milioane de chinezi vor vedea la CCTV (China Central Television) campionatul european, in conditiile in care meciurile se transmit la ei noaptea! Si, oricat ar parea de incredibil, fidelitatea fanilor asiatici e chiar mai mare decat a dezamagitilor suporteri europeni. A ratat Beckham doua penaltiuri? Un compozitor chinez a si compus o piesa cu urmatorul refren: "Picaturile de ploaie intreaba cerul: de ce plangi? Trandafirii il intreaba pe Beckham: De ce palesti?". Intr-adevar, ce mai conteaza ca Anglia nu e in semifinala?
crenguta.nicolae@zf.ro

O campanie Ziarul Financiar Banca Transilvania